Cum mi-am dat cu cuvintele-n cap…

Am terminat în sfîrşit perioada de practică. În tot timpul ăsta (2 săpt.) n-am scris altceva decît articole, chiar şi acum mă încurc la diacritice (m-am obişnuit puţin cu Helvetica-R). E al doilea an de practică la acelaşi ziar. Monitorul de Alba. Nu pare nimic deosebit, din contră, un banal cotidian local. Totuşi oamenii de acolo te fac să te simţi actant într-un loc special. Cu atît mai mult cu cît articolele şi ideile mele au fost primite cu drag şi de ce nu, apreciere.

Ultimul articol pentru ei (şi pentru mine în acelaşi timp) a fost legat de bloggeri. Mai exact, de bloggerii din judeţ (pentru că orice idee trebuia formulată pentru plan local). Deşi nu am avut foarte mult timp la dispoziţie, am reuşit să găsesc bloguri ale albanezilor, să vorbesc cu unii dintre ei, cei mai potriviţi aş zice.

Totuşi, un prieten mi-a atras atenţia, aruncîndu-mi cuvintele din articol precum o tragere la răspundere. “Autorul trebuie sa se ingrijeasca de blog, sa scrie des si destul de interesant pentru a-si atrage cititorii.” Da, aşa cred că e normal, altfel nu aş fi scris, aşa am dedus şi vorbind cu unii bloggeri din “satul” Alba Iulia. Şi nu pot să zic că nu ma interesează ce zic cititorii atîta timp cît public.

Dar eu mă consider un om cu blog şi nu un blogger, mai bine spus, o omidă cu blog, iar omida asta… se pierde în activităţi de zi cu zi, în paginile unei cărţi, sub poveştile unor filme, deasupra unor cadre şi-şi îndepărtează poate, pasiunea ce-o roade… scrisul! Răbdare, cititorilor, omida nu moare, doar se transformă!
P.S. – articolul de care spuneam poate fi găsit aici, iar bloggerii amintiţi sunt: Deme, Allé, Ciprian, Jorjh şi MAKAVELIS.

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *