Vise online

3 zile am lipsit din faţa tastelor şi mi-a fost şi frică la întoarcere să mă apropiu de ele. Şi nu degeaba. Sute de mailuri şi de întrebări. O grămadă de ştiri şi notificări. Multe griji de care nu încercam să fug, ci doar să mă ascund puţin. Oricum, ele au fost cu mine, m-au urmărit materializându-se în vise online. Noaptea visam link-uri, le accesam chiar. Am mers pentru un curs de jurnalism online şi culmea, nu am avut net.

Pe ce lume trăiesc fără internet? Chiar dacă am stat în vârful ţării, fără acces la net, sunt nimeni. Într-o grabă continuă, ce aflu de pe ecranul de la metrou, din adevărul de seară (că e gratis), nu m-ajută cu nimic. Pot trăi fără, nu-i bai. Dar cât? De fapt, aş vrea pentru un timp să nu mai existe internet, se poate? Sau mai bine zis, atâta nevoie de internet să nu mai fie.

Sunt conştientă de utilitatea lui, hyper utilitatea lui chiar, şi ştiu că e o criză de-a mea aiurea, acum, când sunt tot mai apăsată de toanele internetului, de lipsa lui când am cea mai mare nevoie sau de prea multă muncă în spaţiul lui când nu-mi mai văd capul de griji şi gânduri. Am obosit. Ce bine ar fi dacă aş putea să îmi revin la un dublu click. Până şi somnul mi-a devenit virtual, iar când reuşesc să mă uit puţin la pleoape, vecinii de la 305 o iau razna şi-şi etalează muzicile în cele mai gălăgioase moduri.

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *