CO – din culise

Cine a spus că e uşor? Că nu voi pierde nopţi şi zile, că nu-mi voi face nervi? Acum stau şi aştept “satisfacţia”, în timp ce acum câteva zile explodam şi scriam asta:

Când am ceva important de făcut şi mai ales urgent, fac. Când am un deadline trag de mine să îl respect şi reuşesc de cele mai multe ori, oricât de mult aş lenevi în rest. Şi da, lenevesc de foate multe ori, cu graţie încă.
Rândurile de mai sus nu aparţin rubricii: calităţi şi aptitudini din CV-ul meu în care oricum bate vântul, CV-ul meu în care nu găseşti experienţă, ci exersare. M-am săturat de exerciţii. De muncă în folosul… nici eu nu ştiu în al cui. Şi până la urmă mi se spune că o să-mi fie mie bine şi că o să am de învăţat din asta. Cu partea a doua tind chiar să fiu de acord.
Am învăţat că sunt înconjurată de mai mulţi uameni decât oameni, iar uamenii nu sunt nişte oameni cu capul spart ci nişte oameni cu mintea-n dungă.
Scriu aceste rânduri sub presiune maximă, plină de nervi după ce mi-am belit toată ziua ochii în laptop, încercând să fac lucrurile să meargă şi totul să fie bine la timp. O zi întreagă corectând, încărcând şi aşteptând articole. Muncă de chinez. Aşa e când nu ai cu cine. Şi măcar atât pot să fac şi eu, să-mi vărs nervii pe tastele ce toată ziua s-au întors împotriva mea, tastele ce nu mi-au adus niciun răspuns, ce m-au lăsat cu textele-n vânt. Halal interes.

Între timp lucrurile s-au calmat, treaba a curs şi acum mă gândesc cu groază că vor trece două săptămâni şi o voi lua de la capăt. Până la urmă îmi place cum arată site-ul (după încărcarea articolelor). E totul bine şi frumos, nu? Dar unele aspecte din culisele acestei publicaţii rămân în umbră şi parcă nu le mai pot depozita nici eu. Aşa că las online-ului ce e al online-ului. Informaţii-n fel şi chip.

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *