Federico Aubele…

…sau ce face un om cu o chitară

Federico Aubele este artistul cu care vreau să vă fac cunoştinţă celor care nu aţi auzit încă de el. Tare mult mi-ar plăcea să-mi spună câteva persoane că-l „cunosc” deja, că îl ascultă cu drag, că le încântă urechile. Totuşi, gugălindu-l, am observat că nu e tocmai necunoscut la noi. Dar atât el, cât şi genul muzical pe care-l promovează, nu prea se află printre preferinţele muzicale de top, ca să zic aşa. Un pic dub, un pic raggae, ambientală şi hip-hoape, bolero mexican şi să nu uităm de tango-ul argentinian. Pentru că Federico Aubele e argentinian şi se simte. Prin muzică, prin versuri, prin starea de visare pe nişte străduţe din America latină pe care ţi-o produce. Muzica lui e un fel de salată de stiluri muzicale americane; mai mult central-sudice. O combinaţie ce te-ndeamnă să te întinzi, să închizi ochi şi să-ţi desenezi pe ploape cele mai relaxante momente, să călătoreşti, să dansezi, să te plimbi. Am încercat, dar nu pot să nu las să se vadă cât de mult îmi place mie ceea ce face chitaristul argentinian.

Ascultă! Şi de-ţi place, citeşte mai departe.

Federico ne spune diverse poveşti prin melodiile lui. Istorii sau isterii culese de pe străzile oraşului. Buenos-Aires.

De cele mai multe ori o să auziţi în piesele lui voci de femei. El e undeva în spate, el compune, el e chitaristul, iar în unele melodii şi vocea, precum:

trupa: SUA: Jerry Busher (tobe), Ashish Vyas (chitară bas), Will Rast (clape) Natalia Clavier (clape, voce); Europa: Roger Serrahima (tobe), Tito Bonacera (chitară bas), Sebas Litma(clape).

Wikipedia ne zice că Federico s-a născut în 1974 şi a crescut în Buenos Aires, că a început să cânte pe la 12 ani influenţat fiind de mama lui, o chitaristă amatoare. În timpul crizei din Argentina anilor 2000, mai exact în 2001, Federico s-a mutat la Berlin. Tot de aici aflăm că, după ce a trimis un demo prin email la Eighteenth Street Lounge Music –ul celor de la Thievery Corporation, n-a durat mult până când aceştia l-au acceptat şi ajutat să-şi lanseze albumul de debut, Gran Hotel Buenos Aires, în 2004. Prin 2007, mutat de ceva vreme în Barcelona, şi-a lansat cel de-al doilea album, Panamericana.

Din ce am înţeles, în 2009 a mai lansat un album, Amatoria, care din păcate nu ajuns la urechile mele (sunt şi excepţii), dar pe care-l aştept cu nerăbdare. Un album cu şi numai despre dragoste.

Love is such an im­portant thing for every human being, whether we notice it or not. We all experience it at least once in life. It’s one of the few things, along with dying, that is guaranteed to happen to you. Federico Aubele

Şi-n final, vă las cu preferata mea – Un lugar – numai bună de noapte bună, bună dimineaţa, de ascultat la cafea ori împreună cu greierii ce cântă la geam, de relaxare, perfectă pentru concediu ori vacanţă şi pentru gânduri ce se vor tihnite.

sursa foto

Diana Written by:

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *