Filmul, fotografia, melodia şi poezia de sâmbătă* (15)

*psychedelic saturday

  1. Enter the Void

Categoric filmul ăsta merită mai mult decât câteva rânduri în postarea de sâmbătă, dar am să revin asupra lui pe larg după niște revederi. E un film experiență, un dezmăț vizual cum îmi place să-l numesc. Unul ce rupe câteva bariere în cinematografie, dar parcă și în simțuri. O viziune pe cât de tibetană, atât de psihedelică asupra vieții și a morții. Jos pălăria, Gaspar Noé! De văzut la calitate cât mai bună, de preferat la cinema și, bineînțeles, pe sec. Îți pasează el toate trăirile de care crezi că ai nevoie. Mai interesante decât niște citate din filmul amintit mai sus, ar fi două haiku-uri scrise de Lucian Mircu pentru marele ecran, după vizionarea peliculei:

Death is the ultimate “trip”
of a poor brother that could not RIP


You’ll see life different after this
journey of a boy who adores his sis’

2.parcări printre vise

BY Philippe Rivrain

3. Efect post alcool

– nu-i psihedelică, fiind alcoolizată puțin, însă mie tare mult mi-a plăcut.

Aţi lăsat în mine găuri urâte, negre

răni necicatrizate

şi aţi plecat.

Şi acum, tu, ai vrea să îţi spun

că venirea ta a astupat găurile.

Că a vindecat rănile?

Cât te înşeli.

Venirea ta a unit toate rănile

în una singură.

Mi-ai transformat inima

dintr-un suport spongios,

găurit şi zemos pentru garoafe

într-o rană imensă, sângerie

care vibrează dureros

la orice atingere.

Încerci oarecum înduioşată

să stopezi infecţia presărând

un fel de praf alb

peste toată această masă roşie

care acum suferă la unison.

Fără nici o şansă.

Atâtea iubiri, atâtea speranţe, atâtea vise

toate fremătând acum

într-o singură, unică, mare neîmplinire.

Ai puterea să faci

singurul lucru

care să îmi oprească durerea,

să oprească suferinţa.

Scutură-mă, strigă-mă:

„Trezeşte-te beţivule.

E ora 6, dă-i drumul la servici!

Iar visezi porcării!

by Adi P.

4. You blow my mind


Today I lost my sense of pride
Hiding out somewhere it wasn’t supposed to hide
It might be gone for a while
Like music that suddenly just goes out of style

Today I lost my sense of time
It disappeared, like anything you just can’t find
I guess I don’t really care
I’ve been running behind now, year after year

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *