Nostalgie de noiembrie

Instalată puțin și doar așa, că mi-am amintit de noiembriele trecut. Și de faptul că am renunțat la a scrie despre luni și la a scrie despre multe. I-am promis cuiva că într-o zi cu spor și chef de amintit lucruri pe care nu mi le-aș prea aminti, am să scriu și despre august, ca să-mi întregesc calendarul. Până una-alta, vă las cu Azure Ray, care glăsuiește în limba lui noiembrie cum nu se poate mai potrivit (da, știu, mă repet cu melodia asta, dar poți să-i reziști?).

Dar glazura nostalgiei am gustat-o printr-o poezie găsită, recunosc, la întâmplare.

Noiembrie
de Oana Popescu

Lasă-mă să caut cenuşa, să scormonesc cu retina
prin epiderma ta,
toate clipele pe care am adormit dincolo de pol
înainte de a-mi pierde fiordul zbuciumatelor aurore
care se înfiinţau flămânde în osul meu uman.

Lasă-mă să te reclădesc printre musonii reci,
care mi-au adus arşiţa în rănile penumbră
şi dă-mi puţin răgaz ca să respir
în adâncul ochiului verde
un parfum de begonie înzăpezită.

Lasă-mă să am dreptul să vieţuiesc printre
ramurile convergente
care îţi zvâcnesc febril în piept
şi care se răsucesc contondent
în încercarea lor de a fi o prelungire tristă a cordului.

Vreau un fragment de iris ca să pot să-mi bandajez
vârful de săgeată care mi-a răscolit meningele.

Nici nu ştiu sub ce hartă iluzorie stă acest mai lasă-mă
acum în continentul ăsta pustiu care miroase a febră.

Lasă-mă să fiu o Diana nesăbuită şi tristă
care îşi caută definirea de sine
într-o pădure înzăpezită de cuvinte nonsens
prin care s-a aşternut uitarea.

Lasă-mă să te caut dincolo de timpul în care te-aş putea găsi,
ca să pot atinge cu mâinile,
conturul unui noiembrie rătăcit
în care aş putea să iubesc.


foto

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *