Casa Cerbilor – FITS 2012

În spectacolul regizat de Jan Lauwers, “The Deer House”, toți actorii sunt mereu pe scenă, chiar dacă nu se află tot timpul în secvența principală. Casa Cerbilor face parte din trilogia de la Needcompany, alături de “Camera Izabelei” (spectacolul lectură de care am amintit într-o postare anterioară și care reprezintă trecutul) și “Lobster Shop” (viitorul).

Regizorul critică faptul că avem de-a face cu un teatru al deconstrucției, încercând să meargă pe traseul construirii, nu al reproducerii, ci al producerii. De aceea, el le dă șansa spectatorilor, prin această reprezentație, să își construiască singuri povestea.

La început, ești puțin amețit, cel mai rar te uiți la subtitrare, eu cel puțin făceam asta când personajele vorbeau în franceză. Actorii au șapte naționalități diferite, iar pe scenă “vorbesc prost” în engleză și franceză.

Spectacolul e realizat în așa fel încât, deși sunt multe personaje, cu diferite roluri, care mai de care mai atractive, că parcă ți-ai dori brusc să mai ai câțiva ochi, reușeși în cele două ore să le cunoști.

Punctul de pornire din Casa Cerbilor este dat de o situație reală și ne este prezentat chiar la începutul spectacolului. O dansatoare a companiei belgiene își pierde fratele în război și pleacă în căutarea lui.

Mai departe, totul este fictiv, cu diferite referințe și influențe. Apare un jurnal cu fotografii al fratelui dansatoarei, din care aflăm vag prin ce a trecut și că scopul său este acum să ajungă la Casa Cerbilor.

Acest prim act este unul în care actorii sunt mai mult actori decât personaje, îi găsim în cabina de probă, schimbându-se, repetând, dansând, citind din jurnal, pregătindu-se parcă pentru actul următor.

Partea a doua se concentrează asupra Casei Cerbilor și întâmplările de aici. De această dată, actorii sunt personaje, unele chiar puternice, spectacolul se umple de culoare, dans, cerbi, crime, tragedii, împăcări și alegeri. Acesta e prezentul, teamă, zbucium. Pot spune că este unul dintre spectacolele mele preferate de la FITS 2012 și sper să am șansa să văd și cealaltă parte a trilogiei cândva.

Foto

Diana Written by:

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *