Ziua muzicală de ieri de la Ursus Evolution a fost destul de încărcată. Când am ajuns în piață, o mână de oameni aplaudau ultimele acorduri ale trupei Mentally Safe, după care a urmat Travka, care nu puteau începe altfel, decât cu “Într-un fel”, iar apoi au întrebat publicul, care devenea încet-încet mulțime, în pofida căldurii și umbrei lipsă, dacă “e cineva în orașul acesta”.
Bineînțeles că era cineva, iar băieții de la Travka știu prea bine asta, de vreme ce Clujul este în topul orașelor pe unde cântă. În ultima perioadă au fost mai mult decât prezenți în orașul de pe Someș, iar pentru mine a fost un fel de semi-priemieră să-i văd pe o scenă atât de mare, cântând în aer liber. Solistul l-a salutat pe Matei Corvin și-a mulțumit pentru invitație, completând că “la câtă bere am băut, era și cazul”.
Fanii Travka nu-s greu de observat. Până și George a remarcat că avem “fețe de cunoscători”. “Și sunteți mulți”, a mai spus el, după care a început să facă, din tumult de energie, diverse “acrobații” pe scenă, încercând parcă, din unghiul de unde-l vedeam eu, să atingă luna care răsărea încet, în timp ce ne cântau noua lor piesă, “Soare Răsare” (nr. 1 în topul Radio Guerrilla).
Dintre piesele pe care le-au mai împărțit cu noi, mi-au rămas în minte: “Iubire”, “Sunt un erou”, “Vremea ocheadelor”, “Urban Violent” și au încheiat, în aceeași notă cu care ne-au obișnuit, cu “Ochiul cere lumină”, iar urechea celor din public a cerut un “bis” de care n-am avut parte, că-ncepea slujba la catedrală :).
După câteva minute au urcat pe scenă clujenii de la Grimus, iar până să ajung să-i prind prin lentile, solistul era deja în mijlocul publicului. Cred că e ceva trend ca vocalii trupelor românești să facă tot felul de giumbușlucuri pe scenă. Bogdan îngenunchea și se târa la un moment dat, dându-ne impresia că l-am surprins într-un moment de intimitate, cântând ascuns în camera lui, dorind să-l audă cât mai multă lume. Nu degeaba a insistat să audă bucuria unui “public călduros”.
Pe de altă parte, George de la Travka, parcă insista să-i acordăm “o clipă de intimitate”. Surpriza Grimus pentru mine a fost să ascult live melodia mea preferată de la ei, “Promise”, dar mai ales, să văd că solistul principal al piesei e unul dintre chitariști, Vali.
Între timp, au apărut pe scenă cei de la Vama. No, ca s-o spun p-aia dreaptă, aici m-am blocat inițial. Eu în generală și liceu eram mare fan Vama Veche, am suferit sincer când s-au despărțit. Și mai tare când am văzut că piesele noi sunt cum sunt. Cel puțin mie nu prea-mi plac. Acum nu știu, după procesele prin care au trecut, dacă Vama mai are voie să cânte piese realizate în vechea formulă; unele guri zic că au dreptul să cânte 10.
Anyway, am auzit ieri “18 ani”, “La radio” și “Vara asta” într-o interpretare care m-a speriat. Mai mult a cântat mulțimea și ea speriată de ordinele bizare date de neliniștitul Chirilă, care, în 40 de minute de concerte s-a schimbat de parcă era Ruslana, a mai avut câteva “sclipiri” cu iz de stand-up comedist și mai mult a vorbit și-a dansat din buric decât a cântat. Asta am văzut eu, asta am simțit să transmit mai departe. Din grila lui de glume, publicul a hăhăit la: “aceasta este o chitară, cu ea poți să le faci lucruri minunate femeilor; cu un computer nu poți să le faci lucruri minunate femeilor, decât în photoshop”.
Gustul amar, care-ar fi putut să fie măcar sărat, că și mie mi-e dor de mare, mi-a dispărut instant când au urcat pe scenă cei de la Șuie Paparude. 
Chiar dacă i-am văzut de vreo 10 ori live, în vreo 5 orașe, oamenii ăștia te pot surprinde de fiecare dată cu sunete, energie, dans, culoare, lumini. Îți transmit poftă de viață, te țin cu mâinile în aer și îți transmit sunetul “din difuzoare până-n sânge”. Mi-au bucurat seara.
Pe Paraziții i-am prins doar la început, oboseala se cam instalase, și oricât aș fi vrut să-mi descarc energia negativă adunată, prin versurile și vlaga lor, m-am retras într-un colț unde-am fost întâmpinată de niște oameni cu chitare și-o vioară. Sunete numai bune înainte de-un somn ușor. Am plecat cu ochii-n patru din Unirii, pentru că toată lumea vuia că “arde, uite cum arde”. Asta da seară muzicală!
Be First to Comment