Scânteia din Cetate: #albafilmfest

Așa cum anunțam, weekend-ul trecut a fost încărcat de muzici și filme bune la Alba Iulia. Ceea ce nu e lucru mărunt, dar nu mai insist pe lipsa evenimentelor din Cetate, mai ales acum, când tocmai se desfășoară festivalul de teatru, deși, cu privire la festival, sunt cam pe aceeași lungime de undă cu Makavelis (păcat mare că n-au pe cineva pentru promovare online, că țin minte de anul trecut ce spectacole faine au avut în program).

Revenind la bucuria mea din weekend, care, mai bine zis, a început de joia trecută, iar prietenii mei din Alba Iulia care au prins concertele și filmele de joi și vineri, n-au avut decât cuvinte de laudă cu privire la invitați și filme proiectate.

Eu am ajuns sâmbătă la proaspătul festival, am întârziat la PINA, filmul despre care, cu ceva timp în urmă, vuia tot online-ul, dar pe care n-am reușit să-l văd nici acum, chiar de m-a fermecat prin cadre și povești (totuși, cred că pentru filmul ăsta îți trebuie o anumită stare).

Cu filme, din fericire, mi-am încărcat retina la TIFF, așa că am preferat să gust încet din festival, savurând concertele pregătite în curtea Palatului Principilor (loc drăguț în Ab, unde sper să mai văd astfel de evenimente, că e tare potrivit). Am început cu albaneza Laura Orian, care e un stâlp al evenimentelor culturale din oraș, chiar în vară ne-a bucurat cu Alba Jazz. Așa că am ascultat și am plutit pe muzica 7th Flower.

Nici tinerii de la Lights Out! n-au fost mai prejos, de ei mi-e drag de ceva timp și am avut ocazia să-i cunosc (e drept, virtual) mai bine în ultima vreme. M-a surprins multifuncționalitatea solistei, știam deja că le are și cu clapele, dar zâmbetul mi-a crescut când am văzut-o cu chitara-n brațe.

Afundată-n scaun și gânduri, am rămas în aceeași curte pentru a vedea The Shukar Collective Project, regizat de Matei-Alexandru Mocanu. Producția HBO mi-a plăcut tare. A fost vie, clară, cu cadre sensibile, puternice (și acum mai văd cum îi curgea transpirația pe piept lui Napoleon, încins pe cărările muzicii). Povestea Shukar Collective este una dramatică, presărată cu cele mai comice întâmplări, neînțelegeri previzibile, sunete electronizate, turnee transformate în petreceri ca la ei acasă, per total, un proiect experiment, fără de care, poate, n-aș fi aflat niciodată de ei.

Duminică am trecut iar prin curtea Palatului. Am vrut să văd dacă acompaniamentul filmului mut selectat pentru Alba Film Fest se ridică la nivelul celui de la TIFF, din cadrul proiecției filmului austriac, Păpușa. N-a fost așa și, sincer, nu m-a prins filmul, și bine-a făcut, căci altfel n-ajungeam să revăd Le Concert, de data asta pe un ecran uriaș și mai ales, să-l văd cu alți ochi, să-l pricep cu altă minte și să-l asimilez cu alt suflet.

Mulțumesc celor care au făcut posibile astfel de zile la Alba Iulia!

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *