După ce mi-am agățat perdeaua de duș în geam în loc de draperie, tremurând cocoțată și improvizând cu două agrafe, mi-am făcut două ceaiuri pe aragazul scos din cutie și instalat cu ajutorul unui prieten. Pe lângă asta, de azi se aude ca white noise și zgomotul frigiderului în noua chirie, până acum nu reușeam să încropesc un sistem de prelungitoare împerecheate pentru a-l putea conecta la curent. Nu e ca și cum aș fi avut ce să bag în el. Orișicum, mai trebuie improvizat un raft și acolo, niște plexiglass will do the trick.
E al nuștiucâtelea (știu, dar trebuie să număr întâi) loc în care stau în Cluj în ultimii 12 ani (cu pauzele binevenite) și, deși momentan mă simt ca în purgatoriu, mai mult ca stare nu ca loc, cred că e spațiul ce o să-mi devină cel mai drag. Foștilor colegi de apartament le-am lăsat chiria, cheia și un bilet cu hasta la vista și am zbughit-o ajutată de niște prieteni cu două mașini încărcate cu te miri câte nebunii am reușit să adun într-un an jumate în care oricum am fost mai mult plecată.
Gata, știu, e al 11 lea loc în care stau în Cluj. Remember locuiesc într-un bagaj? Numai un cititor avid al blogului și-ar aminti. Și-anume eu. :)) Mno, lăsând gluma la o parte, că oricum doar eu am râs la ea, 10 ani mai târziu și pierdut-am șirurile câte bagaje făcute și desfăcute, am început o nouă etapă într-un final de an. Contracurent, ca de obicei, nu surprind cu asta. Dacă prin celelalte locuri ba stăteam cu cineva, ba la cineva, ba într-un sistem cu totul pregătit sau oricum, cu mai puțin interes pentru chestii casnice, confort, funcționare și organizare a lucrurilor din jur, mă surprind acum cu gânduri de om mare. I know, cam târziu pentru asta, mă sperie și pe mine. Dar faptul că mă gândesc serios să îmi iau o trusă de scule mă face să mă simt bine.
foto: lumini improvizate în lipsa draperiei ca să nu se vadă aiurea de afară. :))
Be First to Comment