Mesaje din cosmos

Am fost la teatru în Cluj. În sfârșit. În fața teatrului un afiș mare cu “Electra” de la TNRS care va fi jucată săptămâna viitoare. Na, cum să nu-ți fie dor?

Am fost să văd piesa asta nouă a lui Afrim cu un titlu prea lung ca să-l țin minte, dar pot oricând să-l ctrl V: Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică.

Mi-a plăcut la teatru din Cluj că e foarte mare și faină sala, dar parcă asta face să-mi fie și mai dragă săluța cu scaune roșii a teatrului din Sibiu. Nu mi-a plăcut în schimb cât a trebuit să stau țintuită în scaun. Am sechele cu piesele lungi. Îmi amintesc că ultima interminabilă am văzut-o în cadrul FITS și am adormit de câteva ori. Aseară, deși plouată, nu mi-a fost somn. Am stat atentă, cu ochii larg deschiși și urechile și mai și. Mi-a plăcut muzica. Afrim ascultă muzică bună. Chiar a folosit unele melodii din albumele ce le recomanda el pe facebook. Ce ți-e și ci rețelele sociale!

niște vorbe de duh din piesă:

Când văd lumea, bărbații o văd prin ochii lor, ei sunt în imagine, cum e camera de filmat în film; când vedem noi lumea, suntem în film.

Dacă e să ne eliberăm de pe pământ trebuie să ne cunoaștem mai întâi limitele.

Nimeni nu e mai periculos decât cel ce nu are nimic de pierdut.

Nu e necesar să fii nefericit!

– despre piesă am scris mai pe larg, dar nu știu cât de la subiect, aici.

– eu m-am simțit ca un ozeneu! 😀


Sursa foto: Nicu Cherciu

Diana Written by:

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *