De câteva zile, care se fac săptămâni şi imediat luni, îmi macin mintea şi ea pe mine când vine vorba de blog. Nu că mi-aş fi pierdut ideile, dar parcă le notez într-o gaură neagră, ce-mi răpeşte şi timpul şi dragul de a debita aici ca pe vremuri. Blocajele vin când nu te deştepţi şi te strâng într-un punct legat la spate. Deşi mereu găsesc mai mult sens în vorba scrisă, în ultima vreme le-am cam vorbit şi duse au fost. Ca nişte lemne care, acu’ că s-a instalat şi iarna, ard. Dar gaura aia neagră ce mi s-a instalat în minte trebuie să aibă pe undeva un buton de stop.
Şi cum încă îl caut, mai mult decât ultima descoperire muzicală minunată, nu ştiu ce să pun aici. Dar cu un simplu publish după o eternitate parcă, mai desprind câte-un lacăt de pe taste. Cât despre muzici, găsit-am multe în ultima vreme şi cred că destule pentru ca în curând să resuscitez pe bune rubrica de sâmbătă. Mai trebuie doar să-mi amintesc ce filme am văzut şi am avut, iar poeziile şi fotografiile poate vor fi ale mele. Să nu se piardă şi să nu mă pierd. Aşa cum se pierde dragostea:
Be First to Comment