Mai mult ca perfectul festivalier inseamna o saptamana de recuperare intre TIFF si FITS.Am prins FiTS cu fuga la TIFF si invers de prea multe ori, am suferit mai putin cand se suprapuneau doar pe un weekend, dar de vreo 2 ani ma bucur ca o hapsana de bucuriile ce mi le fac.
#TIFF2016 a insemnat pentru mine multe filme si noroc. As zice chior, dar le-am vazut cu ochii larg deschisi. As zice mai degraba surd (de o ureche), dar suficient cat sa aud ce trebuie. Astept de la FITS ce mi-a oferit TIFF-ul anul asta, si-anume numai filme bune.
N-am vazut unul pe care nu l-as recomanda macar unei persoane, n-am vrut sa ies din sala de la nici un film, nici macar in crizele mele de tuse calmate cu apa si dropsuri. Am fost extra lucky in toata zapaceala mea festivaliera. Nu, eu n-am vazut editia de anul asta a TIFF-ului ca pe un supermarket. Imi pare rau doar ca n-am prins mai mult din competitie, dar am vazut 4 filme din care 3 au luat premii (public, regie si trofeul) si inca unul minunat – Fado- despre gelozie masculina cu fundalul orasului pe care urmeaza sa-l revizitez (Lisabona, doh).
Am ratat Sieranevada, totusi, dar pentru ca am vazut cea mai buna serie tv – Damnatii – la care-mi sta capul si acum, iar cel mai bun film prins de mine a fost The Gambler, primul thriller lituanian ever, potrivit actorului principal, actor care alaturi de protagonista, scenarist si regizor se afla la primul film.
Asta nu inseamna musai ca merg la Sibiu cu asteptari, sunt deja norocoasa ca pot participa la tot festivalul, ceea ce n-am mai facut de cand eram studenta.
Da, recunosc, sunt maniaca atunci cand vine vorba de festivaluri, iar cu cele doua nu mi-e deloc rusine.
Seria AminTIFF continua, in pauze de teatru, pentru ca e ceva de care-ti amintesti tot anul.
(p.s. cand o sa am un laptop care nu se inchide la fiecare 5 minute, o sa pun si diacritice, nu ma judeca!)
Be First to Comment