Exerciții de supraviețuire – Muzica

Unul dintre lucrurile ce mă țin pe aici a fost, este și va fi muzica.

Îmi amintesc un moment în care eram destul de afundatăîn butoiul melancoliei existențiale când m-a lovit, la un concert în Cluj, că orice ar fi, oricum ar fi, cum să ignor ce stare bună și de “nicăieri” îmi oferă muzica ce-mi place?

Port cu mine clipa aia de realizare că merită, totuși! și sunt recunoscătoare pentru fiecare moment sonor ce mi se-ntâmplă, fiecare melodie nouă descoperită, fiecare piesă veche ignorată o vreme, dar care-și recâștigă înapoi locul pe repeat și mai ales muzica live când sună bine bine bine.

Sunt în Anglia de o vreme (se făcu, pe nesimțite, anu’) și încă n-am apucat să mă bucur de toate concertele la care aș fi vrut să ajung. Am reușit, totuși, să mă mobilizez, să prind iar curajul de a explora de una singură(când nu se leagă altfel) lucrurile care mă bucură.

Nu tare-mi dau seama cum s-au aranjat lucrurile, dar până acum, toți artiști pe care am apucat să îi ascult live pe insulă sunt norvegieni.

Am prins Flunk în Club 100 cu un public preponderent mult mai vârstnic decât mă așteptam  (inevitabilă gluma cu numele locului, știu), dar mi-a plăcut la nebunie să văd că ăștia pe aici nu-și refuză astfel de bucurii și că e largă paleta de oameni cu care rezonez muzical. Uneori. 

Concetrul Madrugada mi-a mintit de concertele Travka din vremurile bune când călătoream prin țară să mai prelungesc un pic clipa de bine transmisă. Nu consider că e deplasată comparația, până la urmă e trecută prin filtru-mi de simțiri, plus că trupele astea două mai au în comun și faptul că atunci când le descopeream și ascultam obsesiv nu mai concertau și le credeam pierdute. Așa că, faptul că m-a lovit norocul să le prind în concert, intră la categoria minuni de împins Diana să meargă mai departe. N-am cum să nu lansez în Univers, cu ocazia asta, dorința de a-i mai asculta cândva pe Travka în concert. Oriunde ar fi! #vremeaokeanelor

Zilele trecute am fost la Roundhouse (minunat sunetul, e de mers la ceva acolo musai, să știți) să o văd pe Aurora. Fata asta e, precum numele o zice, un amalgam de raze extraterest luminate ce te poartă cu grijă spre grija ce uităm s-o avem pentru ceea ce ne susține și înconjoară: Pământul, Visul, Luna, Copilul din noi.

Căscați ochii și alergați în ritmul vostru spre ceea ce vă poartă înainte.

Altfel, nu vând nimic, doar sunt tare recunoscătoare că pot să mă bucur și că am de ce. Ah, și că mă mai lovește din când în când dorul să scriu pe aici. Voiam să încep ușor apologetic cu ceva legat de faptul că iar mi s-a șubrezit pana, dar am obosit cu lamentări și explicații și știu că soluții sunt destule, iar în cazul ăsta singura e SCRIE, scrie, nu te mai scuza de cum scrii, taci din gură și doar scrie! Scriu s-ajungă și la mine mesajul ăsta! Cumva am reușit să mă și scuz, pentru că-mi stătea pe creierul ăsta diferit construit și mai bine-o dai decât s-o ții.

P.S. – revenind la muzică, nu știu pe unde v-o găsiți și actualizați voi, dar pentru mine Dimineața Crossover e cel mai bun lucru! Am noroc cu fusul orar ce m-ajută să îmi incep ziua pregătindu-mă de orice cu emisiunea asta pe fundal. Și așa bine pică, încât uneori fantezez că muzica e aleasă fix pentru gustul meu și parcă prevede niște povești. Nu mai zic că mă ține la curent cu zona culturală din RO, care-mi lipsește tare tare și, în unele zile reușesc să aud oameni dragi de-acasă vorbind de proiectele lor și e bine să știu că asta e în continuă mișcare.Try it, trust me! 

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *