Deocamdată este o omidă, deci nu poate zbura… nu fără aripile lui. Dar ştie că îşi va părăsi cît de curînd coconul. Va deveni fluture în sfîrşit şi atunci da, atunci îşi va întinde aripile multicolore şi le va lăsa să plutească în larg, să cunoască senzaţii noi, să pătrundă-n lumi diferite şi ciudate, să înveţe şi să cunoască noi înţelesuri, să privească spre noi orizonturi şi să-şi explice vechi simboluri. Aripile se vor atinge de alte flori, de alte vietăţi şi vor uita gustul ce-l avea omida din trecut.
Dar omida era fericită fără să cunoască multe lucruri, era fericită în simplitatea ei, în naturaleţe şi nebunie, omida era naivă şi plină de încredere, dar aştepta cu sufletul la gură viaţa de fluture. „Ai grijă ce-ţi doreşti pentru că se poate împlini” îi spuneau fluturii bătrîni ce au trecut de mult, cu greu, de etapa aceasta. Dar omida „nu, ca batman”, ea simţea că viaţa de omidă se va finaliza într-o mîndreţe de viaţă de fluture, într-o viaţă de artist, într-o trăire de succes, în împlinire.
Şi cînd va veni clipa, va zbura! Ceea ce nu ştie, lucrul de care se va izbi puternic, e că va fi sătulă să zboare de una singură, sătulă de succes, de senzaţii dubioase, sătulă de încercări şi de ambiţii, de oameni noi, de culoare, de frumuseţe… şi-şi va întoarce ochii plînşi spre viaţa în alb-neagru a omidei simple de altădată. Nu va mai recunoaşte nimic. Dar îşi va aminti că mai presus de dorinţa de a deveni un frumos fluture, omida îşi ţesea visele în tărîmul iubirii, mai presus de realizare profesională, tînjea după împlinire personală. Odată cu înălţarea aripilor furtunoase, din gînduri i-a fost şters ţinutul sentimentelor. Se va opri atunci din zborul necugetat, zbor solitar ce-a însoţit mereu sufletul la fel de singur, iar aripile se vor frînge în bătaia vîntului şi vor pluti departe de trup, vor pluti printre petale şi raze de soare, vor cădea pe pămîntul uscat şi se vor stinge. Iar trupul va rămîne cu gîndul la coconul de unde brusc a plecat, va plînge cu o ultimă lacrimă amintirea împlinirii şi cu curaj va face-un salt spre ultima floare…
„Pentru cine-a zburat, e prea greu pe pămînt”
Be First to Comment