Gândurile-mi aleargă spre infinita lor plăcere de a mă scoate din minţi. Plutesc pe patru roţi la un picior. Balansul uşor mă scurge-n bătaia vântului. Ştiu ce-mi lipseşte azi, ştiu ieri de ce n-a adiat nimic. Mi-am uitat muzica. M-arunc în iarbă, tac şi plâng. Prelungesc roua.
Mi-am uitat şi pixul. Deschid cartea. Nu citesc. Continui să scrijelesc pe telefon aceste rânduri ce-mi sună brusc sub frunte. Mă-ntorc, m-aşez. Citesc o controversă. Lumea se ceartă de la înţelegerea sa, eu îi zâmbesc ficţiunii şi-o adulmec, îmi place năvala de detalii.
În iarba tapiţată cu scorţoase frunze de toamnă alunec pe roţile ce m-au adus până aici. Le-am invadat nevrând teritoriul, o mână de furnici. Sunt obosite-n hărnicia lor şi de dispută n-au chef. Mă ridic dezamăgită. O creangă-nfurnzărită îmi dă o mână de-ajutor şi mă lansează-n altă zare. Cum am ajuns aici din vis?
Be First to Comment