Şi gata!

Gata şi primul an de facultate…
A zburat, cum zboară toate!

Astăzi mi-am luat rămas bun de la Sibiu, singură, aşa cum am făcut cunoştinţă cu acest oraş, pe vremea cînd se mîndrea cu numele de CCE. Mi-am luat rămas bun de la facultate pentru cîteva luni, singură, aşa cum am întîlnit-o şi mi-am căscat ochii mari în faţa ei, de data asta, cu ochii închişi. Am urcat în turn, de data asta singură, dar cu aparatul de captat imagini. Am privit Sibiul în splenodarea lui, Piaţa Mare cu fîntîna ei oarbă pe care o numesc mai nou „bălăceanca”, Piaţa Mică, un pod mincinos, terase cu scaunele lor ce se vedeau precum nişte furnici, case multe, întinse, case cu ochi, ochii Sibiului ce m-au urmărit un an de studii, sibienii, oameni ce m-au intrigat, supărat, impresionat, enervat şi lăsat indiferentă. Oameni pentru care nu m-aş întoarce. Mai degrabă m-aş întoarce pentru casele cu ochi, mai degrabă pentru priveliştea din turn, pentru acest centru vechi istoric ce l-am bătut zilnic. Pentru asta da… cu drag m-aş întoarce pentru şi într-un Sibiu gol.
Astăzi am golit dulapurile din camera de cămin, am aruncat cît am putut, am adunat cît am avut loc în bagaje, am pregătit plecarea şi mi-am completat şi cererea de întoarcere!
Mă voi întoarce la Sibiu, deşi-l voi găsi cum nu-mi place. Toleranţa e undeva sus, mai am de tras sa ajung la ea. Mă voi întoarce pentru a termina ce am început şi pentru a începe altceva. Mă voi întoarce pentru puţinele persoane dragi, pentru puţinii profesori dragi, pentru multele locuri frumoase, pentru interesantele piese de teatru, concerte, spectacole (de vor mai fi), mă voi întoarce pînă şi pentru Sibiul Universitar!
Dar deocamdată plec şi oarecum va fi atît de bine, am nevoie să plec din Sibiu, deşi o fac cu un gust amar, datorat faptului că nu am făcut tot ce mi-am propus, că nu au mers toate bine, dar cu un zîmbet pentru cele ce s-au rezolvat şi vor fi reluate din toamnă.