Sunt de părere că Internetul ăsta a devenit mai mult decât credibil, poate e cam mult spus Internetul, aşa că am să fiu mai precisă. Pe vremuri, când Internetul era doar pentru unii, iar noi abia descopeream tainele Yahoo-ului, ne minunam de “câte” ştie Google şi socializam pe mIRC, n-am fi dat crezare multor lucruri venite pe căi virtuale. Mai ales la partea cu mirc-ul. Şi nici informaţiile găsite prin intermediul google nu erau prea verosimile. Sau cel puţin asta ştiam de la profi, şi-n generală, şi-n liceu. Să nu credem ce găsim pe internet. Să nu folosim cine ştie ce informaţii.
Bloggeri. După un timp, simplele site-uri cu prea puţine informaţii şi slab documentate s-au transformat în bloguri ori ediţiile online ale unor publicaţii etc. Ne-am lovit apoi de scepticism cu carul, din obişnuinţă şi mai ales în faţa blogurilor. Şi nu zic că n-am avea de ce, cred că sunt mai multe bloguri cu bălării decât normale şi de încredere. Dar cele din urmă ies la suprafaţă. Devin notorii. Apoi citate, aşadar credibile. Uite, doar exemplul de azi cu frunza vieţii de care nu mai trebuie să spun nimic. În câţiva ani, vom avea mai multă încredere în bloggeri decât în presari. Şi-o spun cu părere de rău. Dar asta e, bloggerii sunt mai feriţi de alte politici… Pentru că ăsta e scopul lor sau unul din ele: dacă tot au ocazia să spună ceva într-un mediu foarte permisiv, să o facă bine, cu sinceritate, pe şleau.
Cumpărături online. Acum câţiva ani, ani buni chiar, era destul de dubios să cumperi ceva de pe Internet. Mai ales din străinătate. Şi cred, deşi n-am păţit, că au fost suficiente ţepe. Nu că azi nu ar fi, dar azi avem de-a face cu site-uri serioase, destul de multe. Un bun exemplu ar fi emag.ro. Nu fac reclamă, deşi mi-am comandat şi eu una-alta de la ei, dar iată ce s-a întâmplat azi, asta în caz că nu ştiaţi. Mai mult decât de încredere, e vorba de respectarea clientului. Ceva ce rar întâlneşti.
Surse. Mai mult decât facultatea, care mi-a fost de jurnalism, pot spune că Internetul m-a învăţat cât de importante sunt sursele – citarea, precizarea lor şi mai ales modul în care te ajută, cum şi de ce le foloseşti. Da da, scriind pe blog şi la cealaltă publicaţie am realizat cât de firească şi simplă e treaba asta cu sursele. Pentru că nu-mi place nici mie când văd fotografii sau texte de-ale mele fără surse te miri pe unde. Pentru îmi creşte inima de bucurie când îmi cere cineva acordul dacă vrea să folosească o fotografie. Ce dovadă mai mare că Internetul poate fi credibil?
Oameni. Cred că lista ar putea continua. Mai sunt şi oamenii pe care îi cunoaştem prin intermediul Internetului. Nu zic de site-uri de matrimoniale şi poate nici măcar de facebook, iar hi5 iese din discuţie, ci de legăturile dintre bloggeri, în special dintre cei care împart aceleaşi oraşe şi devin părtaşi ai aceloraşi proiecte. Dacă mai demult lumea profita de faptul că se poate ascunde în spatele monitorului, iar unii chiar îşi creau diferite identităţi, acum, cei care scriu, cei pe care îi citim, nu se ascund. Ştim despre ei că se plimbă prin România, că citesc în tramvai sau prin diverse parcuri. Ştim că se întâlnesc, că într-adevăr există. Îşi pun poze şi se tăguiesc pe facebook. Se arată.
So… In Internet we trust?! 🙂
sursa imagine: crederitylabs.com
3 Comments