Ia să arunc o postare de-aia gen: ce-am mai făcut.
Dacă mai am vreun cititor din vremea când scriam jurnalele de călătorie la Cluj, e bine, dacă nu, și mai bine. Acum nu mai sunt un simplu călător prin urbea asta ardelenească.
#1
Cu ochii sparți după o noaaaaaapte albaaa-stră, la o oră normală, dar extrem de matinală pentru mine după vacanța puturoasă ce încerc s-o las în urmă, mi-am luat lucrușoarele și-am pornit spre noua a doua casă.
Ajunși aici, ne-am învârtit pe lângă toate sensurile unice posibile până când, într-un final, hotărâtă să cobor și să o iau pe jos, m-am trezit fix în fața căminului pe lângă care am mai trecut de câteva ori în timp ce lăsam dâre circulare prin Cluj. Cazarea a decurs normal, cu acte uitate acasă, cu stat la coadă și lungi așteptări. Într-un final am primit mult dorita cheie și gata, mi-am făcut loc în noua casă. După despachetări seculare care au durat mai bine de o oră, mi-am trântit oasele călătoare în patul ales cu înțelepciune, după sfatul unei prietene (nu știam dacă să stau sus sau jos).
“Mai aveam și un prelungitor lung”, zise tipa care mi-a stricat somnul chinuit și prima zi de cămin venind să-și ia frigiderul lăsat aici peste vară, frigider în care, crezând că o fi ceva cadou, mi-am aruncat și eu una alta de-ale gurii. Acum unde să le pun? În geam? Nu, că plouă și nu, că nu-i voie. Păi suntem căminari ori nu mai suntem? Nah, cum să nu-mi fie, în cazul ăsta, dor de frigiderul din partea căminului de la Sibiu? Dar, hai gata cu nostalgiile! Dar poți?! când amintirile din celălat cămin nu se lasă alungate, nici măcar de animalele de cămin care-și fac și aici apariția pe holuri, lăsând în urma lor uși larg deschise și sunete de nedescris (nu că n-aș putea, dar nu vreau să le descriu).
Și chiar de n-a durat mult până am început să mă simt singură în mai-marele oraș, după ploaia cu care m-a întâmpinat, a apărut rapid și înainte de apus un soare timid ce m-a scos la plimbare pe străzi nemaiumblate de mine. Și culmea, când mă simt cel mai departe de toți, apare, de nicăieri parcă, o cunoștință veche cu care-mi continui plimbarea și-o finalizez apoi la un super ceai pe acordurile lui, surpiză, Federico Aubele. Cam așa a rulat o primă zi cu de toate la Cluj.
#2
Știu că dacă-i patu’ nou, nu dorm bine, orice-ar fi. Dar rău ca în patul ăsta proaspăt ales și așternut nu am mai dormit. Am avut mai bine de zece vise scurte cu personaje dubioase cu care nu am absolut nicio tangență. Trezită cu ochii sparți și cu visele consumate mi-am spus că e musai să fie o zi bună. Și a fost, lucru de care mi-am dat seama la finele ei. Până atunci însă, mi-am făcut timp să mă și rătăcesc prin Cluj. Nu vă zic pe unde, că nici eu nu știu. Mi-a trebuit mie să fac cumpărături unde mă lasă autobuzul, autobuz pe care, l-am greșit.
Noroc că am dat de ceva taxi și am reușit să ajung și la deschiderea anului universitar. Eveniment care mi-a cam plăcut. Am ascultat oameni de care auzisem deja câteva lucruri, vorbind despre programele lor de masterat. Și sună bine. Din start am mirosit că în planul lor de a ne învăța ceva stă foarte bine atașată dorința de a ne ajuta și îndruma spre un loc de muncă. Am “simțit” din discursul lor cum se pune accentul pe practic, urmează acum să văd dacă e chiar așa. Că nu prea se mai poate altfel.
Seara mi-am finalizat-o într-o companie neașteptată. Băieții de la Plus Noi au venit la Cluj pentru a intra în direct la emisiunea Bună dimineața, Transilvania de pe TVR3 și i-am însoțit și fotografiat la repetiții cât și a doua zi foaarte devreme, în cadrul emisiunii. Am avut, deci, ocazia să văd puțin studioul TVR de la Cluj, oamenii de acolo și să observ ce-și-cum și una-alta. Unul din membrii formației încerca să-mi facă reclamă, știți voi replica: tânără absolventă de jurnalism, bla bla bla. V-am mai zis oare cât de naturali, simpli și sinceri pot fi oamenii ăștia? Dar să auziți cum le cântă! Dacă sunteți din Cluj, asta ca să le întorc reclama, puteți să-i ascultați foarte live cu melodii de pe primul cât și de pe viitorul album, în data de 8 octombrie în ceainăria La Port.
Pentru cei care se întreabă dacă blogul se va transforma în jurnalul pueril al unui entuziast proaspăt apărut la Cluj, nu-i chiar așa, dar își păstrează nota sinceră și va fi, probabil, mai încărcat de descrieri ale întâmplărilor ce-mi iscă diverse reacții. Și mi-e drag tare să scriu povești, fie ele și despre mine și mini-aventurile mele.
3 Comments