Filmul, fotografia, melodia şi poezia de sâmbătă (4)

1. Before…

Am să continui seria filmelor bazate pe dialog şi văzute de asemenea cu ceva timp în urmă, doar că de data asta sunt două pelicule legate, presărate cu o cvasi-poveste de dragoste. Dragoste mai mult povestită decât împlinită, dar, după cum mă minunam şi eu de unele întâmplări care-s bune numai de-o seară, filmele astea vin să confirme că cele mai faine clipe sunt  şi cele mai scurte, dar care îţi vin la întâmplare şi aduc cu ele nişte necunoscuţi simpatici. Doi actori geniali fac un film, de data asta chiar două, la o distanţă de  nouă ani. De văzut în ordinea firească:

a. Before Sunrise (1995)

b. Before Sunset (2004)

2. Ai văzut vreodată…

Ai văzut vreodată vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?
Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?

Putem noi doi să credem oare
mirosului că nu se simte bine în nări?
Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
ai naşte un răsărit de stea?

Haide, ne face pe piele băşici
behăitul caprelor pe care le mulgem.
Vrei tu să rămânem flămânzi?
Spune da, şi rămânem.

Nichita Stănescu

3. Câmpuri aurii

(pe-aici aş vrea să mă pierd)

by Aurel Manea, ale cărui gânduri pixelate vă invit să le răsfoiţi din fotografie în fotografie. Face bine la ochi.

4. Let myself go!

Deschideţi bine urechile că asta nu-i o voce pe care să n-o bagi în seamă. Ea e Ane Brun şi sună prea bine! Şi bineînţeles, e nordică! Iar cântarea e uşor tomnatică, niţel a despărţire, puţin de relaxare şi perfectă de ascultat în septembrie.

To let myself go
To let myself flow
Is the only way of beeing
There´s no use telling me
There´s no use taking a step back
A step back for me