Filmul, fotografia, melodia şi poezia de sâmbătă (10)

1. Synecdoche, New York (2008)

There are a million little strings attached to every choice you make; you can destroy your life every time you choose.

Un film recomandat de un cinefil. Un film amânat la nesfârșit de  mine, cred că se întâmplă mereu cu cele mai bune filme. Un film pe care ar trebui să-l vadă orice ființă care are câteva întrebări pe lângă existența ce și-o duce în liniște.  Nu pentru răspunsuri. Pentru mai multe întrebări. Un film în care un regizor de teatru pierde cam tot ce are și ca să nu se piardă pe el ajunge să-și pună în scenă viața. Vreo 20 de ani, până când, ajungând acolo de unde au pornit întrebările, din sânul mamei, o voce comparabilă cu pâlpâitul vieții din aparatele ce-ți monitorizează activitatea la spital, îi spune: Mori! Un film despre care aș putea să scriu mult mai multe și despre care poate o să scriu, dar asta după câteva revizionări, după câțiva pumni pe care-i voi lua în fața monitorului și câteva lupte pentru a mă ridica, pentru că te împinge puțin în întunericu-ți. Dacă ce-a stârnit în mine nu v-a convins, poate o să aruncați o privire aici.

2. similitudini suprarealiste

Căutând după fotografii de arătat sâmbăta, nu am putut să nu mă opresc asupra celor realizate de Philippe Halsman – cunoscut pentru toată suflarea care a auzit de Dali- am găsit o fotografie care m-a dus cu gândul la un alt fotograf sau… fotografă?

Cert e că Andreea Anghel – care nu numai că a câștigat anul trecut la  roblogfest pentru blogul ei foto, dar are niște lucrări care nu pot fi trecute cu vederea. Pentru că vederea ți se blochează asupra lor și dacă ar avea un colț de gură, ar spune: wow!

3. Necuvintele

Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

4. Don’t leave me this way

Necuvintele se prelungesc și în fața acestei melodii, care pur și simplu e mult prea foarte! 😉