Filmul, fotografia, melodia şi poezia de sâmbătă (31)

1. Magnolia (1999)

It’s not going to stop / ‘Til you wise up

Astăzi vă vorbesc pe scurt despre un film prea lung pentru răbdarea mea de berbec. Am auzit că e de văzut, am dat de el, l-am pornit, m-am speriat să văd că are trei ore, dar nu m-am dat bătută. L-am văzut până la sfârșit când mi-am dat seama că e un film care m-a păcălit.

Da, e interesant, da, e plin de culmi cu diverse coborâșuri și acțiune derulată pe mai multe planuri, da, e și cu haz și e și dramă și mai ales, are o coloană sonoră care m-a cucerit foarte repede. Dar să ajung într-un final să văd, îmi cer scuze că vă zic de pe acum, un cor format din personajele din toate părțile, care nu numai că distrugeau o melodie drăguță, dar și priveau niște broaște odioase căzând din cer, a fost prea de tot. Exagerat chiar. În rest, își merită cele aproape trei ore de intrigi. Ca o floare, poate magnolie, cu zeci de petale, dar la finalul cărora, deși nu le rupi în stil de mă iubește-nu mă iubește, dai numai de viermi melodioși.

2. Lună în câmp

…de Nichita Stănescu (nu-l pot neglija, a fost și ziua lui pe 31 martie și chiar de enervez pe unii cu atâta Stănescu, în cazul poetului, sunt de părere că ce e prea mult, nu strică).

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
… şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

3. Alexandra Sandu Photography

4. This Mess

Can you hear them?
The helicopters?
I’m in New York
No need for words now
We sit in silence
You look me
In the eye directly
You met me
I think it’s Wednesday
The evening
The mess we’re in and
The city sun sets over me

Diana Written by:

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *