Tiff-ul a fost frumos şi, cam ca toate lucrurile bune, a trecut repede. Eu încă am mai rămas cu filme pe care le-am văzut la festival şi despre care n-am scris. Azi am să vorbesc, mai pe scurt, despre două din ele, pe care am decis să le grupez într-o postare că ambele vin din Norvegia şi mi-au fost la fel de simpatice.
Ţara asta, auzit-am cu al ei nou val, Norwave, a dat multe filme de succes în ultima perioadă. Cei de la TIFF au inclus-o în secţiunea Focus, lucru ce explică apariţia în program a atâtor producţii norvegiene. Lucru frumos, căci eu doar două am văzut, dar delicioase.
1. Happy Happy – Cumplit de fericită
- Titlu Original: Sykt Lykkelig
- Tara: Norvegia, (2010)
- Regia: Anne Sewitsky
- Cu: Agnes Kittelsen, Henrik Rafaelsen, Maibritt Saerens, Joachim Rafaelsen
- Durata: 01h: 28m
Filmul prezintă povestea a două cupluri, aparent fericite. În plină iarnă, doi soți se mută, cu copilul lor, un african adoptat, într-un sătuc de munte. Aici dau peste o altă familie, cu o soție, Kaja, foarte deschisă și optimistă, care, fără să își dea seama, din entuziasm mai mult, intră cu bocancii în viețile lor. Nu prea știe ce se întâmplă în jurul ei, habar n-are că soțul ei se îndrăgostește de celălat bărbat și că atunci când merge la vânătoare cu zilele, vânează cu totul altceva. Aflăm apoi că proaspeții veniți s-au mutat pentru că ea l-a înșelat și s-au gândit la o nouă șansă cu mutatul (prin izolare?). Oricum, filmul e o dramă cu tente de comedie-romatică mai altfel, adică, chiar altfel. Cu râși și plânși și situații normale, prezentate natural. Filmul a primit anul acesta Marele Premiu al juriului World Cinema la Festivalul de Film Sundance.
- Titlu Original: Jeg Reiser Alene
- Tara: Norvegia, (2011)
- Regia: Stian Kristiansen
- Cu: Rolf Kristian Larsen, Ingrid Bolsø Berdal, Trine Wiggen, Pål Sverre Valheim Larsen, Henriette Steenstrup
- Durata: 01h: 30m
Călătoresc solo e un film pe care mi-am dorit să-l văd încă de când l-am zărit în program și s-a potrivit numa’ bine, pentru că a fost chiar ultimul film văzut de mine la TIFF, la câteva ore înainte să sar în tren pentru o altă și deloc așteptată călătorie. Oricum, filmul n-are treabă cu trenuri, excursii, călătorii ori prea multă singurătate. E vorba de călătoria făcută prin viață în care alegi sau nu să te însoțească cineva, iar uneorii, unele persoane apar din senin și trebuie să ai grijă de ele. Cum ar fi apariția fetiței tale de 7 ani de a cărei existență ai fost anunțat de curând, copil conceput într-un moment de beție și inconștiență specifică liceului. Studentul devenit tată, care îi stresează pe toți cu pasiunea lui pentru Proust, va trebui de acum să se intereseze, chiar și pentru o săptămână, de codițe, povestea prințesei Diana și Tamagochi. Uneori, maturizarea vine cu un bagaj și bate la ușă când te aștepți mai puțin. Lași copilul în vecini ca să mergi la petrecere, dar ți se rupe inima când aceasta spune că vrea înapoi la mama. Simpatic film!
3 Comments