Filmul, fotografia, melodia şi poezia de sâmbătă (37)

1. What dreams may come (1998)

Thought is real. Physical is the illusion. Ironic, huh ?

Recomandare pentru visători!

Un film pe care-l vezi tocmai atunci când nu-ţi mai prea aminteşti cum se visează, dar vrei s-o faci din nou, căci, după cum zicea Octavian Paler, “avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm”. Ce se întâmplă cu toate visele reinventate? Dar cu sufletele pereche despărţite de moarte atunci când după viaţă nu există altceva decât visul închipuit de fiecare? “What dreams may come” este un film pe care l-am văzut de câţiva ani şi care m-a bucurat atunci mai mult prin culoare, gânduri şi doza de încredere transmisă.

Acum l-am văzut cu alţi ochi, trecând diferitele idei şi, de ce nu, sentimente, prin filtrul omului care îşi recuperează şi inventează vise. Treptat. Poate de aceea am şi ales ca acesta să fie filmul pe care-l recomand odată cu revenirea postărilor de sâmbătă. Rămâne după a doua vizionare un film-refugiu, despre culori şi vise, şuturi, ambiţie, regăsiri şi timp pentru a doua şansă. Despre pelicula – tablou  “pictată” de Vincent Ward puteţi citi mai multe aici.

2. Dreptul la timp

de Nichita Stănescu

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

 3. iubiri pansate

Pe Robert Mapplethorpe l-am descoperit citind “Just Kids“, o poveste boemă de iubire, scrisă de Patti Smith. Povestea lor. “We gathered our colored pencils and sheets of paper and drew like wild, feral children into the night, until, exhausted, we fell into bed.”

 5. Arroused

You said only a back page
Will get as read as the first page
Now you’re observing the corners
And showing the first signs of aging
I’m not trying to read you anymore
Just keep on turning me through the days
Until the latest chapter unfolds