Case-palat și câini plictisiți

Am zis cam tot în titlu. Asta e observația mea de azi, după ce m-am rătăcit intenționat pe străzile Clujului. Am descoperit o minunăție de stradă șerpuită, Strada Alexandru Borza. Bine, probabil e foarte cunoscută, mai ales de către studenții ce-și duc veacul în Observator sau studenții la arhitectură, însă eu abia azi am pășit pe-aici. Asta după ce am căutat două zile la rând o stradă care s-a dovedit a fi atât de sub ochii mei, că nu mi-a venit să cred. Lucru ce se aplică de multe ori în căutările cotidiene și nu numai, transormate fără rost în labirinturi.

Să revenim la stradă. Odată cu descoperirea ei, am dat și de soare, care a fost cam zgârcit în raze azi. Și uite-așa, am fost cadoristiă cu lumina potrivită, cu case-palat sub ochi, cu copăcei bine plasați, câteva urme de zăpadă încadrade perfect, așadar,  cu un adevărat “moment kodak”, cum ar spune o prietenă. Singura problemă e că n-am avut aparatul la mine, lucru ce se întâmplă de cele mai multe ori când găsesc ceva bun de holbat. Oricum, am să revin pe Al. Borza, am să captez casa uriașă care mi-a furat privirea și-am s-o agăț de postarea asta.

Ce mi s-a părut curios, au fost câinii-boieri, cum i-am numit, care păzeau respectivele “palate”. Câini mai plictisiți ca aceia n-am mai văzut. Îmi pare rău că nu mă pricep la rase, dar pot să vă asigur că nu erau din categoria câinilor blânzi și leneși, numai buni de ținut la picioare când dormi. Nicio plăcuță cu câine rău n-am găsit atârnată, nici nu-și aveau rostul.

Un pseudo-fioros negru se întindea la soare, privindu-și curios labele din față. Eu, și mai curioasă, îl priveam de după gard, așteptând și chiar încercând să-i provoc vreo reacție. Degeaba am mârâit, câinele m-a privit plictisit o secundă, după care și-a văzut de trândăveală, uitându-se parcă în gol.

La următoarea casă “boierească”, altul, dormea la soare. Am pâsâit, am “lătrat”, i-am inventat nume, el a continuat să mă ignore. Asta nu e viață de câine, categoric! Mă întreb dacă nu cumva câinii ăștia nu sunt mult mai puțin băgați în seamă de către stăpân, decât palatele pentru care sunt plecați toată ziua la munci, să le întrețină?