Poposesc uneori cu orele pe blogul lui Iv. Citesc, recitesc, mă bucur. Iv vrea să ne recâștigăm inocența, am gândit-o de multe ori, iar aseară am auzit această idee venind din partea Ancăi Mureșan, una dintre persoanele care au vorbit despre personajul un pic fictiv și poezia lui perfect reală.
“Un fluture m-a rugat să-ți transmit asta, vezi și tu” Iv (asta scrie pe cartea lui Iv pe care-am luat-o aseară, prima dintre cele 30 cu dedicații speciale din partea enigmaticului autor).
Aseară s-a așezat în palma mea un fluture cu versuri pe aripioare. Am fost la lansarea cărții lui Iv cel Naiv, Versez, la librăria Cărtureși.
Am fost primită cu ceaiuri bune și biscuiți și-am admirat decorul făcut de Vladimir Turturică. M-am simțit ca-ntr-un acvariu cu pești multicolori, povestitori, iar cei mai apropiați de Iv ne-au și vorbit despre el. El i-a rugat, ne-a mărturisit asta printr-o înregistrare, pe care-o puteți citi mai jos:
Știu că mulți dintre voi ați venit aici ca să aflați cine sunt. Pot să vă spun cine nu sunt. Nu sunt un adolescent talentat, plin de coșuri, nu sunt un proiect de marketing, nu sunt o ea, de fapt, nici n-am suferit un accident care m-a desfigurat. Port ochelari. Nu țin morțiș să nu aflați cine sunt. E frumos aici la Cluj. Și mai curat în interioarele oamenilor. Cred că sunt într-un fel gândurile voastre. Sunt pofta voastră de idei, bucuria voastră în fața unei glume neașteptate, supriza plăcută de după colțul următorului vers. N-am o voce prea comercială. Noroc că scriu bine. Așa că i-am întrebat pe niște prieteni dacă vor să vă zică ce cred despre ce scriu. Slavă Domnului, cred ceva și au vrut. Nu știu ce o să vă zică, mai ales că nu i-am întâlnit niciodată. Dar îmi sunt tare dragi. Sper să nu exagereze, nici cu laudele, nici cu lipsa lor. Abia aștept să vină primăvara!
Și eu aștept nerăbdătoare primăvara, iar pe lângă zâmbetele primite azi, pot spune că și lansarea de ieri a adus primăvara mai aproape de mine. Mai multe despre lansare, despre ce s-a discutat, am scris în alt loc și voi publica curând, așa că voi reveni cu link-ul. Până atunci, vă las cu o poezie de pe aripa dreaptă a fluturelui trimis de Iv.
Tăcerea e ce vrea ea să fie
tăcerea
e un om lângă niciun om,
un murmur de gnom,tăcerea
e ţipătul de surpriză al unui mut,
e stânjeneala de dup’un anacolut,tăcerea
e vom tăcea fără vom,
un party nebun la nivel de atom,tăcerea
e un posibil strălucit sunet, ratat
e un dram de voinţă, volatilizattăcerea
e secunda de după amor,
mormanul de scame de sub covor,tăcerea
e pur şi simplu o gaură-n gard
sau mersul lin de leopardtăcerea
e privirea resemnată a omului orb,
e cratima din fâl-fâlul unui corb,tăcerea
e zgomotul alor tale gânduri
când citeşti aceste rânduri.
2 Comments