Festivalul de film ComedyCluj, ajuns la a 4-a ediție, este cu siguranță pata de zâmbet a toamnei nebune de la Cj. Îndreaptă frunți, lărgește zâmbete, arată dinți, ivește riduri, stârnește lacrimi, îmbrățișează oameni, mai pe scurt, te bucură după fiecare vizionare de peliculă. Sau aproape, că nu poți fi mulțumit pe deplin sau nu poți intra mereu în starea ce vrea filmul s-o inducă.
Te mai lovești și de câte-o comedie ce te prinde când nu prea-ți vine să râzi sau să guști diverse intrigi, ce par xeroxate (dau și exemplu, e filmul “Cherry”, pe care l-am văzut tot în sala mare de la Casa Tiff, de data asta cu sala plină).
Dar acesta e un aspect minor din ce mi-a adus mie festivalul pus pe glume de pe Someș. Mi-a adus multă bucurie și stare de bine și mult regret că-s pe punctul de-a mă îmbarca pe te miri unde. Cert e că în săptămâna ce-a trecut am ieșit de la două filme din cadrul festivalului râzând și zburdând și parcă iubind mai mult viața. Iar ăsta nu-i lucru mărunt.
Moonrise Kingdom. O minunăție de film la ComedyCluj
Auzisem de film de la o prietenă, chiar cu câteva zile înainte de festival. Când l-am ochit în program, am știut că e musai să-l văd în cinematograf.
Chiar dacă proiecția a început setată pe limba germană, iar cei de la tehnic și-au dat seama după vreo 15 minute, nu m-a deranjat absolut deloc să revăd acea primă parte, să mă bucur de cadre, imagini, culori, replici și de începutul unei povești înlănțuite ca un carusel ce te poartă prin vis.
Filmul lui Wes Anderson aduce pe ecran nume mari, precum Bruce Willis, Ed Norton, Bill Murray, Tilda Swinton etc, dar mereu în centrul atentției rămân cei doi copii cu probleme, băiatul orfan, fata neînțeleasă, care-și iau viața în mâini, în rucsac și-n colorate bagaje și se aventurează într-o escapadă ce provoacă tensiuni.
“Moonrise Kingdom” este o încrengătură de reverii inițiatice, un film încărcat de sclipiri umoristice și mai ales, o producție ce-ți instalează treptat o stare de bine inexplicabilă. Calificativ: Musai de văzut și savurat!
Love is all you need. Ușurel și drăgăstos, de zburlit gândurile
Filmul regizat de Susanne Bier m-a făcut să zâmbesc mai bine de o oră, atât în timpul filmului, cât și după. Ba chiar rânjeam la un moment dat și cântam până când am fost întreruptă de un “Tu ești șomeră, ‘ce te bucuri așa de viață?”, dar cu atâta ușurință am ignorat gândul ce, fie vorba-ntre noi, îmi cam dă bătăi de cap, încât mi-am continuat cântecul prin fața cinematografului. Acum, “Love is all you need” nu e el cel mai strălucit film, povestea nu e deosebită, umor în schimb e finuț și la locul lui. Dar, cu toate astea, doza dată de un așa film era ce aveam eu nevoie în acele momente. Iar când un film te prinde așa, înseamnă că alegerea de-al vedea a fost cea mai bună.
Ida, personajul central, e conturată impecabil. Un om cu o sumedenie de probleme, prea multe deloc ușoare, cu o viață încărcată de contradicții: are o slujbă de coafeză, deși ea e nevoită să poarte perucă, fiind în etapa de recuperare după tratamentul de cancer la sân; soțul o părăsește pentru o tinerică chiar înainte de nunta fiicei ei.
Dar Ida, spirituală, trecută prin necazuri, vede dincolo de ele, aruncă glume când te aștepți mai puțin, stârneșe hohote în cele mai inedite situații și reușește să-și ascundă durerea sub un val de haz. Și, conform zicalei de peste ocean, “when life gives you lemons make lemonade”, Ida ajunge să-l cunoască pe stăpânul lămâilor, jucat chiar de Pierce Brosnan și să alunece treptat în brațele lui pentru o viață fără prea multe intrigi. Calificativ: de văzut pentru o zi mai bună!
Be First to Comment