Am mai zis eu pe-aici că într-un timp foarte scurt am reușit să stau prin prea multe locuri. Despre câteva, care adunate formează experiența Mănăștur, am să povestesc mai jos. Mi-am notat câteva idei după fiecare ședere, era singurul lucru cu care m-alegeam după ce din te miri ce sfori trase, a trebuit să mă văd plecată.
Experiența Mănăștur –2011-2013
Arinilor, departe, undeva pe niște străduțe încârlibate, în spate la Billa – prieteni: talpa, 9-le și doușpatrii, cu verișoară bârfitoare drept gazdă, cu mine nerecunoscătoare, nemulțumită și bolnavă, cu lipsă de concentrare și drumuri aiurea până la școală, cu alergări după lună și somn – zadarnice ambele, cu sute de telefoane, suc de orz verde și alte leacuri, cu analize ipohondrice și vise ascunse.
Govora, aproape de Kaufland și de stația de bus, cu priveliște veșnică, spre cimitir, cu cântat de cocoș pustnic pe post de deșteptător, cu colege care mai de care, cu spaghete și vin și multe ceaiuri, cu sesiune și nebunie, cu pastile și postere pe pereți, cu prieteni în vizită și Travka în boxe, cu musafiri artiști în bucătărie și plecare furtunoasă și bine-meritată.
Mehedinți, cu stradă întortocheată și rătăciri bizare, cu patiserie și tomberoane multe, cu viața în bagaj, cu prietenie, sirop de vișine și-o minge albastră, cu tvr cultural pe ultima suflare a programului, cu chef de scris, de citit, cu mine aproape gazdă într-o casă străină, dar primitoare, cu balcon rabatabil și prima halbă, cu Cinema Paradiso în ochi și în gând. Cea mai frumoasă ședere și, scriam inițial, cea mai scurtă.
Surpriză… a urmat Edgar Quinet, stradă privată, cu bloc lângă pădure și drumuri care se tem de zăpadă, cu taxiuri cumpătate, multă plimbare, cu tente de cabană în vârf de munte, cu bagaje răsturnate, cățel curios, două plante ce noaptea se transformă-n monștri plutitori, vecini obsedați de curățenie, muncitori cu chef de glume, colegi simpatici și videoproiector.
*
Interesant ar fi fost dacă experiența Mănăștur era cumva constantă, dar în timpul ăsta am mai vizitat cu lunile câteva cartiere clujene. Dar cu ceva ajutor din partea Universului și poate a gândurilor mele uneori prea îndrăznețe, locul meu preferat descoperit în Mănăștur devine într-un final, singurul lucru care-mi poate oferi în această perioadă un strop de stabilitate. Dacă mai așteptam puțin, cred că-mi luam lumea-n roți și-mi bifam pe listă visul de-a avea o rulotă.
3 Comments