Tânărul dirijor Mihail Agafiţa este de aprope 5 ani dirijor permanent al Orchestrei Simfonice de la Filarmonica de Stat “Transilvania”. A susţinut alături de orchestră zeci de concerte, au participat la festivaluri, invitat fiind să colaboreze cu filarmonica din Cluj încă de la primele lui concerte de aici. Astăzi va dirija un concert simfonic de muzică de film, acesta fiind ultimul concert dirijat de maestru în cadrul stagiunii 2012-2013 la Cluj-Napoca. Noi am fost curioşi să aflăm cum a cunoscut orchestra clujeană şi cum au colaborat din 2009 încoace.
Cum a început colaborarea cu Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”? Cu ce ocazie ați ajuns la Cluj?
Am fost invitat în calitate de dirijor-oaspete să dirijez un concert, după care a mai urmat unul. Se pare că au ieşit bune ambele, pentru că a urmat şi propunerea din partea orchestrei şi a direcţiei Filarmonicii de a fi dirijor permanent.
Veniți destul de des la Cluj, presupun că, fiind din Republica Moldova, e destul de complicat cu drumul. Ați întâmpinat vreodată probleme în a ajunge la vreun concert susținut aici?
Deocamdată n-am avut nicio problemă legată de întârzieri, însă trebuie să recunosc că drumul Chişinău-Cluj şi invers dureaza destul de mult şi este destul de anevoios.
Cum s-a dezvoltat în acești ani colaborarea dumneavoastră cu filarmonica clujeană?
Relaţia mea cu filarmonica a avut o evoluţie foarte bună şi am reuşit până acum să facem împreună toate concertele frumoase, ceea ce consider că este esenţial, pentru că acesta este scopul final într-o asemenea colaborare.
Am aflat că în 2011 ați dirijat orchestra clujeană la Festivalul George Enescu. Cum v-ați simțit în acest cadru?
Pe de o parte a fost o mare onoare pentru mine să particip alături de orchestra filarmonicii într-un festival aşa de prestigios. Ar fi totuşi un moment de menţionat. Dacă era vorba de un anumit program, pe care îl pregăteşti de acasă cu orchestra şi îl prezinţi în festival, ar fi fost o situaţie normală. În cazul meu însă, fiind vorba de finala concursului de pian, a însemnat să studiez toată vara cele aproximativ 20 de concerte, să aflu cu două zile înainte de concert ce voi dirija şi după o repetiţie să realizez şi concertul. N-a fost deloc uşor, dar a fost interesant şi foarte intrigant.
Aveți programat pentru astăzi un concert cu muzică din filme. Care este relația dvs cu astfel de concerte, cum au decurs pregătirile cu orchestra?
N-aş putea afirma că asemenea programe mă reprezintă, însă se întâmplă să dirijez şi muzică de felul acesta. Pregătirile au decurs bine.
În 2009, când ați început, concertele filarmonicii se desfășurau pe scena Casei de Cultură a Studenților. Cum vă simțiți pe scena Colegiului Academic, cât contează pentru un dirijor și pentru performanța orchestrei acest aspect?
Este categoric o scenă mult mai potrivită pentru concerte simfonice. Personal nu am cum să mă simt decât mai bine. Desigur că acest schimb de scenă a generat şi mici probleme de balanţă, lumea fiind obişnuită să cânte puţin altfel în vechea sală, dar acestea se rezolvă pe parcursul repetiţiilor.
Cum vă simțiți la Cluj, ce vă transmite publicul clujean?
Mă simt extraordinar în Cluj. Sunt efectiv fermecat de acest oraş. În general îmi plac oraşele din Transilvania. Şi publicul clujean este minunat, foarte cult şi este o adevărată plăcere şi împlinire pentru mine să evoluez în faţa unui asemenea public.
Vă propun o scurtă întoarcere în trecut… Cum ați descoperit muzica, apoi bagheta? Când v-ați dat seama că aceasta este calea?
Aici ar fi de povestit… nu ştiu dacă în 2-3 propoziţii aş putea răspunde. A fost o întâmplare că primul meu profesor a observat că sunt înzestrat cu ceva talent şi i-a convins pe părinţii mei că trebuie să fac muzică. A fost de asemenea o întâmplare ca la prima facultate în afară de instrument aveam şi dirijatul ca disciplină. Mai apoi, la cea de-a doua facultate, la Bucuresti, am mers să fac dirijatul deja conştient.
Se împacă muzica, turneele, concertele prin diverse locuri îndepărtate cu viața de familie și celelalte pasiuni?
Asta-i soarta noastră, a muzicienilor, să colindăm lumea… Desigur că e greu sa acorzi timp suficient familiei trăind într-un asemenea regim, însă am o soţie şi 2 copilaşi extraordinari şi înţelegători. Cu celelalte pasiuni, în cazul meu sportul şi pescuitul, viaţa de artist nu se împacă deloc… Nu-mi mai ajunge timp de ele.
Care este cel mai drag concert dirijat de care vă amintiți?
Am avut atatea concerte frumoase că aş zice că-mi este imposibil să răspund la această întrebare. Aş putea menţiona unul dintre aceste concerte. Mă refer la toamna anului 2009, când am dirijat baletul Petrouchka de Igor Sravinsky alături de orchestra Filarmonicii din Cluj. Ar mai fi şi multe altele, însă nu ştiu dacă este o idee bună să scriu despre toate.
*
Mihail Agafiţa este un valoros reprezentant al tinerei generaţii de dirijori, susţinând, în decursul a 18 ani, peste 450 de concerte simfonice şi spectacole de operă şi balet alături de colective din România, Republica Moldova, Spania, Finlanda, SUA, Rusia, Ucraina şi Belarus, precum si diverse turnee in Grecia, Portugalia, Italia, Franţa, Malta şi Tunis.
Născut în 1973 în oraşul Călăraşi din Republica Moldova, Mihail Agafiţa studiază dirijatul la Institutul de Stat al Artelor din Chişinău, absolvind apoi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la clasa de dirijat al distinsului profesor Dumitru Goia, sub a cărui îndrumare studiază ulterior ca masterand la cursul de studii aprofundate, specializarea Stilistică dirijorală-Dirijat orchestră. În anii 2005 – 2007 se perfecţionează la cursurile de măiestrie susţinute de reputatul dirijor Patrick Strub, organizate de Ambasada Germaniei la Chişinău. Din 2004 deţine funcţia de dirijor al Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova, iar din noiembrie 2009 devine şi dirijor permanent al Filarmonicii “Transilvania” din Cluj.
Surse foto: Arhivă Filarmonica de Stat “Transilvania” şi mihailagafita.com
Articol publicat în Revista Bulevard
Be First to Comment