Amintiri de pe un PLAI plin cu oameni buni

Cum se prepară amintirile de la un festival care răpeşte omul şi-l tripează cu vitamine de esenţă frumoasă? Pentru că n-am reuşit să scriu în timpul festivalului, furată fiind de tot ce s-a petrecut pe la Plai, vin acum cu-o postare-reţetă.

Se găseşte cel mai potrivit, verde, primitor şi care merită vizitat oricând loc: Muzeu Satului Bănăţean.

Se iau vreo 80 de oameni bucuroşi s-ajute voluntar realizarea unui festival: voluntarii vechi şi noi ai PLAI-ului.

Se invită cei mai simpatici artişti: Zaz (eu am luat o supradoză), Patrice (aici am intrat în stare de spirit, acoperită de pelerina alba şi plutind pe muzică în ocolul bălţilor), Vieux Farka Toure (cu dansuri improvizate printre stropii de ploaie), Maia Vidal (cel mai melodios aperitiv, aş fi servit fără să mă mai gândesc la felul următor), Baba Zula, Nuevo Tango Quintet feat. Marili Machado (pe ei nu i-am prins, dar sunt convinsă că nu-s de ratat ca ingredient).

Se prezintă oameni din toată ţara şi nu numai. Se invită şi bloggeri; mulţumesc Plai.

Se proiectează filme la Casa Filmelor. Graţie Asociaţiei Marele Ecran şi Pelicula Culturală. (aici am presărat “Domestic”, o bucurie de film românesc)

Se întinde cât vezi cu ochii în culori Aleea Culturală cu diverse evenimente (aici fiecare toarnă cât şi ce crede, pe lângă stropii de ploaie de sâmbătă, dar uşor, să nu fie prea lungit cu apă)

Se aleg cele mai faine birturi din Timişoara să-şi aducă stand-uri cu bucurii – eu am pus pufuleţi şi napolitane Dănuţ de la Sârţ, ceva bere de la Aethernative, El Che, Taine şi parcă mai erau, dar prea multă bere strică.

Se ung mii de felii de pâine cu zacuscă, untură cu ceapă, unt cu gem, iar la desert se toarnă ciocolată peste fructe.

Se întâlnesc vechi prieteni şi se fac noi cunoştinţe (am făcut cunoştinţă cu Zaz după ce nebuloasa m-a invitat în backstage, dar l-am cunoscut şi pe Monkey, poate omul cu care am avut cele mai faine discuţii, uneori păreau complexe şi surprinzătoare – despre muzică, desigur, că plaiul îţi bagă de tot muzica-n cap; am mai adăgat nişte revederi cu timişorenii, alţi clujeni de-ai mei şi ceva colegi de liceu).

După ce se pune la cuptor, târziu în noapte, se pregăteşte garnitura în Taine, în oraş.

Se pleacă greu, se scoate şi mai greu din minte, se aşteaptă noua porţie cu nerăbdare.

Şi se mai revine cu informaţii după ce amintirile încep să prindă aripi mai puternice, în treburile agitate în care m-am întors, după deconectarea impecabilă oferită de PLAI.