Vă povesteam în articolul anterior despre festivalul PLAI cum că ar fi realizat 100% din voluntari şi că e festival mare şi frumos. Destul cât să-mi dau seama că munca voluntarilor nu e nici uşoară, dar nici neplăcută. Dar cum n-am avut ocazia, nici când am stat în Timişoara să mă împlic şi cu-atât mai puţin acum, că-s la distanţă, am stat de vorbă cu 3 voluntari pe care-i ştiu de ceva vreme. Doi dintre ei sunt proaspăt voluntari, aşa că am fost foarte curioasă de impresiile lor. A treia persoană îmi vorbeşte de PLAI de ani buni şi chiar am vrut să văd ce o “mână” pe la PLAI de atâta vreme. Aşadar:
Începem cu domnii şi muncile mai grele fizic, să zic aşa. Boghi are gânduri de festival propriu la anu’, nu spun ce şi cum încă, aşa că s-a infiltrat cu curiozitate şi spor la muncă în echipa PLAI de anul ăsta. Iată ce spune el despre experienţa ca voluntar la PLAI:
Experienţa de voluntar Plai înseamnă să te pui seara în pat rupt de oboseală, abia aşteptând a doua zi pentru a o lua de la capăt. În unele zile înseamnă să prinzi folie pe acoperişul unor construcţii din lemn, în altele să montezi elemenţi de scenă sau să asamblezi garduri. Singura constantă sunt paleţii. Orice ai avea de făcut într-o anumită zi, cu mutatul unui palet tot eşti dator.
Lucrul care pe mine mă face să merg cu drag dimineaţa sau după-masa la Muzeul Satului este că ştiu că şi eu fac festivalul. O foarte mică parte din el este făcută de mine. Nu există altcineva care să apară de undeva şi să facă ce am eu de făcut. Şurubul paişpe din podeaua de la barul X a fost înşurubat de mine şi fără el festivalul ar fi fost altfel. E o prostie ? Poate, dar dacă asta mă face pe mine să merg acolo cu drag?
Şi da, Plai este şi despre oamenii faini pe care am avut şansa să-i cunosc şi cu care am şansa să lucrez. Dacă ei ar fi altfel, toate cele de mai sus nu cred că ar conta. Nici măcar şurubul ăla.
Oltea sau nebuloasa, cum o ştie lumea prin online, e de anul acesta PR la Plai. Şi face treabă bună, că până acum mulţi de prin ţară habar n-aveau de festival. Ideea concursului cu bilete prin oraşe mi s-a părut genială. Despre experienţa de până acum la PLAI, zice cam aşa:
Eu lucrez cu cei din PLAI de aproape doi ani. M-au rugat să-i ajut cu nişte lucruri care ţineau de promovarea online şi, de la an la an, m-am implicat tot mai tare în echipă. Oficial, am o lună şi jumătate de când sunt în PLAI, dar mă simt de parcă aş fi lucrat cu ei de la început. Viaţa mea în festival e mai lejeră decât a altora, eu mă ocup de PR-ul festivalului şi unealta mea de muncă e laptopul. Dar, când e nevoie, car bănci, scaune, fac orice mi se cere. Mai ales când tot ceea ce mi se cere e cerut cu zâmbetul pe buze.
Illy a ajuns la a 5-a ediţie de voluntariat la PLAI şi mereu îmi povesteşte cu energie despre ce face pe acolo:
Pentru mine, voluntariatul la PLAI a fost o activitate peste care am dat întâmplător şi de care am fost convinsă că fie mă voi satura, fie mă voi plictisi, fie mă voi îndepărta pe măsură ce apar responsabilităţile vieţii de adult. De atunci sunt 5 ediţii frumoase în care: pe de o parte am învăţat o grămadă de lucruri, de la cum să folosesc o bormaşină, la 1001 întrebuinţări posibile ale unui europalet; pe de altă parte, am cunoscut oameni faini din toate colţişoarele ţării şi chiar ale lumii.
Gândindu-mă retrospectiv, nici eu nu pot spune clar ce m-a fidelizat. Să fi fost echipa, activităţile, atmosfera festivalului în sine, o combinaţie a tuturor? Cert e că deşi e doar 2013, ştiu deja ce fac în septembrie 2014, vă aştept cu drag la PLAI.
Sunt simpatici, nu? Aşa că n-am cum să nu fiu curioasă de ceilalţi voluntari, bineînţeles, dincolo de toate surprizele şi concertele faine pregătite în această ediţie de festival.
Surse foto: cei trei plăieşi 🙂
2 Comments