E cam miezul nopţii, eu nu sunt nici un fel de miez, dar deschid laptop, deschid blog, add new post şi parc-aş scrie. Mă gândesc apoi la toate ideile din zi. Nu-mi mai amintesc nimic. Ştiu doar că la un moment dat, pe scaunul ortodontului, aveam în minte chiar şi nişte versuri. Versuri cu aparat dentar. Îl port de aproape 2 ani, dar n-am simţit nevoia să transform blogul în “viaţa cu aparat dentar”, că sunt destule, chiar utile unele, le-am urmărit şi eu. Acum parcă n-am altceva mai bun de tastat decât despre ce mă macină în gură.
Dor de mere
Viaţa sau mai bine zis, cei câţiva ani cu aparat dentar pot fi destul de interesanţi. Porţi aparat dentar atunci când mai toată lumea te întreabă când îl dai jos şi nu se referă la vreo bucată vestimentară. Şi atunci când ţi se agaţă eşarfa în dinţi în plină stradă. Sau când îţi blindezi involuntar dinţii cu boabe de orez. Atunci când ţi-e poftă de măr, dar te-ai săturat de el ras şi îi rogi pe ceilalţi “muşcă-mi tu!”. Sau când îţi rămâne atâta mâncare printre dinţi din care alţii s-ar putea hrăni o zi. Nu e nimic trendy şi senzual în a purta aparat dentar. Dar nici jenant sau supărător. Pentru exterior zic, că altfel mă jenează după fiecare consultaţie.
Legat de mere, niciodată n-am invidiat-o pe Albă ca Zăpada muşcând din măr, dar atunci când merg la ortodont şi-i văd cămaşa cu prinţesa amintită şi şapte pitici cu dinţii drepţi, îmi vine să-i bag mâna pe gât după muşcătura otrăvită şi să o las fără prinţ. Cu toate astea, nu mă simt ca-n basm când văd ortodontul cum se învârte cu scaunul spre asistenta-i neîndemânatică, în timp ce mă strânge de dinţi… “Doamnă, unde fugi cu dinţii mei?”.
Rugăciuni cu dinţi
Altfel, toate bune şi dinţoase, dar după ce s-a chinuit câteva minute să-mi schimbe arcuri, catenete, module şi alte cele denumiri pe care le-am învăţat în timpul ăsta şi cu care nu mă pot da mare, mi-a sugerat să mă rog la ce ştiu eu, să nu-mi sară iar brackets-ul nărăvaş. Deşi aveam atâtea instrumente în gură că numai sfârşitul mi-l puteam ruga, am invocat-o pe Zâna Măseluţa, fapt ce-a iscat o isterie generală în care am fost uitată cu dinţii-mi plângând.
Tu la ce te rogi când mergi la dentist?
2 Comments