Ba că e primul weekend din tiff peste ultimul din fits ori viceversa, de fiecare dată mă pasc dileme în acel weekend comun. E drept, contează evenimentele şi, cu toate că am putut să mă bucur de Boyhood la TIFF în ultima zi, nici n-am ajuns bine la Sibiu şi mi s-a povestit de un spectacol de dans, care doar din poveste a ridicat părul pe mine.
Dilemele-s antagonice cu toate că festivalurile nu, pentru că m-am luat frumos, la start de fits cu fast si artificii şi tiff cu gală, premii şi covor roşu, şi-am zbughit-o (e drept, mai încet decât sună) la Timişoara la festivalul de teatru independent Antagon. Prima ediţie, spaţii neconvenţionale şi pline, spectacole din toată ţara, fasole la ceaun noaptea pentru toată lumea.
Aşa pe fugă nu poţi prinde prea multe, dar eu mi-am atins scopurile, am văzut Colibri (r. Florin Piersic Jr.) şi, în sfârşit, într-un sneak preview, documentarul “In Debt We Art“, care va avea premiera în septembrie, probabil undeva prin Bucureşti. Merită văzut şi mai mult, unde te aştepţi mai puţin, te şochează mai tare, şi vorbim aici de un documentar despre teatrul românesc independent, nu de ceva film horror.
ZIC. Graba vine mâncând, dar pofta strică treaba. ZAC
Ajunsă la Sibiu destul de târziu ieri, dar la timp pentru Zic Zac, pe care nu voiam să-l ratez, am mai ales din program un spectacol de la ora 23:00. Energie mai aveam, dar gândul mi s-a blocat în zigzag după Zic Zac, o minune de spectacol, cu râs şi plâns şi dans în toate soiurile şi vorbe de duh rupte din vorbe din popor şi tot ce vreţi despre frică şi alte minuni ce ne pasc sufletele la fiecare pas… mai mult sau mai puţin de dans. Mergeţi să vedeţi spectacolul ăsta, e un proiect pentru un examen de master în coregrafie, an II, transformat într-un spectacol care a ajuns departe (la un simplu google găsiţi şi lista de premii, dar nu asta e important).
Spectacolul e plin de nişte sclipiri rupte dintr-o imaginaţie incredibilă. Pe mine greu mă prind spectacolele de dans. Au fost câteva, şi-au fost bune de tot, după mintea mea dansantă, dar dacă ai ceva-n spectacol ce se leagă de cuvinte, care se leagă de limba română, îţi mai aduce tranşant şi cumva senin în faţă o serie de frici pe care le eviţi în gând, atunci da, să fie dans! Am zis, acum zac. Dar numai puţin, că m-aşteaptă o zi plină la fits. Sper să fie cu un nu prea cald soare şi deloc ploaie.
Foto: Steluţa Popescu
Be First to Comment