Bineînțeles, am fost și anul acesta la festivalul de la care nu mai lipsesc din 2008 și sper să îl tot prind și în anii următori. Prima veste bună a fost că nu se mai suprapune cu TIFF-ul, apoi că o să văd mai multe spectacole de Afrim ca niciodată și că dau și de cei de la Auăleu Teatru pe acolo. Cu gândurile astea am plecat și cu mult loc pentru surprize. Care n-au întârziat să apară. Și bune, și rele. Unele de scris, altele de povestit, câteva de transmis mai departe.
Dintre toate, las aici doar o poveste, iar mai jos ce mi-am notat cât eram acolo, pe FB și în agendă. Pentru revista bulevard am scris un articol care a ajuns exact unde trebuie, la rușii din Hamlet, prințul păcii – cea mai mare surpiză din festival, care a dus la următoarea poveste pe care n-am cum s-o uit, deși a implicat pălincă:
Dacă nu poți să le spui unor ruși cât de mult ți-a plăcut spectacolul lor, deși le bagi în engleză aproape niște cronici pe care mintea nu ți le-ar gândi în veci în română, dar pe care ei nu le înțeleg nicicum, atunci le dai palincă, în semn de mulțumire. În ultima mea noapte de festival la Sibiu am băut palincă cu rușii din Hamlet și am fost mai mult decât lost în translation. Am decis, după ce-am încercat un fel de limbaj al semnelor, să vorbim noi în română, ei în rusă și în rest au fost doar foarte multe zâmbete și îmbrățișări. Și a fost mai revigorant decât toate discuțiile despre teatru și festival pe care le-am avut în ultimele zile. E vorba de o apropiere ca de un spectacol drag de teatru. Cum a fost al lor – o nebunie de la care mulți au plecat, că nu suntem noi pregătiți cu așa ceva, una făcută de studenți în mare parte, una care-ți arată că se poate și altfel.
Scrise în timpul festivalului, pe facebook:
Adunate de la #FITS2015:
Ce recuperez la SibFest când pierd spectacole sau mă pierd la ele? Scrisul pe agendă. E drept, nu prea mai înțeleg notițele trecute grăbit, pe lângă rânduri mai mult, la Clubul Festivalului, dar până le adun măcar într-un .doc, las câteva idei aici:
– Vicleniile lui Scapin e cel mai bun spectacol văzut la ediția asta, momentan.
– La sala de la parter de la Gong e obositor la spectacolele străine dacă ai loc undeva în spate jos/sus sau pe scări – am alergat deloc mahmură la “Moscova Mahmură” să văd când subtitrarea (care tot gri/galben pe negru a rămas), când actorii.
– Am alergat și la Casa de Cultură a Sindicatelor, dar nu să văd ceva, ci să nu mai aud traducătoarele de la “Vizita bătrânei doamne” – spectacol nemțesc cu căști care au bruiat pe toată lumea.
– La sala studio a teatrului, printre spectacolele de la ora 23, mai mereu dau de câte ceva ce mă bucură că mai am ochi pentru teatru și la ore fantomă – Visions – spectacolul cu mai puțini spectatori decât merită, intră și el în topul meu de anul ăsta.
– Festivalul mi l-am început cu “Ferma Animalelor” de la Auăleu Teatru și de atunci îmi tot bat capul cum și unde să-i chemăm pe oamenii ăștia și la#Cluj.
– mimul festivalier – nenea alb fără rol în festival, are rolul lui precis pe Bălcescu și uneori mai mult public decât niște unii pe picioroange franțuzești.
– O supradoză de teatru împachetată în nesomn îți poate afecta visele și te poate trimite la teatru de păpuși cu baloane cu smiley face pe care ai vrea să le înțepi.
* după maratonul Afrim de la SibFest, recomand Tattoo și aștept Lei (dacă ajungeți prin Sibiu la toamnă, fiți atenți la Girafe și Bizoni)
* Încă mai am răbdare la spectacole care abia de la jumătate încolo încep să te prindă-n poveste (“Însemnările unui nebun” n-au fost așa neînsemnate cum prevăzusem la început).
* Nu înțeleg oamenii care se înghesuie la spectacole, se așează în cele mai “in the middle of the people” locuri, apoi, după 20 de minute se gândesc că ar vrea să plece totuși, deranjând vreo 2 rânduri de oameni și niște scări ticsite de ochi atenți (sau dacă nu fac asta, stau pe telefon cu luminozitate maximă și restul redus…)
* “Nu ieșiți nicăieri, stați la spectacol!” a fost replica hotărâtă ce mi-a făcut seara mai bună ieri, în fața unei situații cum e cea de mai sus.
* Kathie si hipopotamul – e un spectacol studențesc neașteptat de bun (mai ales când îl vezi la ore la care simți că nu mai ai cap – îți adună ei gândurile la un loc, dar nu prea-ți dai seama unde, începi să cotrobăi și te reactivezi)
* spectacolele de stradă s-au cam stricat ori m-am stricat eu, că oricum nu prea ajung să le văd (dacă vreți să-mi recomandați ceva?)
*sunt unele zile, cum a fost cea de ieri, în care nu vrei să vezi decât dans, inclusiv când ți se vorbește (mă bucur c-au venit chinezii și la Sibiu cu spectacolul pe care l-am ratat la #Cluj, iar niște belgieni aproape că și-au dat sufletul pe scenă în miez de noapte).
One Comment