Iar la FITS!

Sibiul m-a întâmpinat ieri cu miros de tei și de porumb fiert, clasic cumva pentru perioada asta a anului. Și pentru fiecare revenire a mea la FITS. Ceva mă tot cheamă aici, nu aș fi eu dacă nu aș alerga de la un spectacol la altul, prin Sibiu, câteva zile din an. Și mă bucur că festivalul, orașul și oamenii mă așteaptă și mă primesc în continuare. Oricât de la 180◦ ni se mai întorc viețile, avem nevoie de câte o constantă. Iar dacă asta înseamnă 10 zile dedicate interiorului fiecăruia prin splendoarea lucrurilor exterioare, why not coconut?

E diferit să vin la FITS nu pentru o evadare ci pentru amplificarea stării de bine ce mă urmărește. Așa, simt cumva că nu caut nimic anume, dar sunt mai atentă și curioasă la tot ce vine înspre mine. Nu cred că o să mai sufăr anul ăsta dacă nu intru la ceva spectacol, dar asta nu înseamnă că nu-mi voi încerca norocul la toate cele trei reprezentații ale “Copacului” sold-out din primele zile de când s-au pus biletele în vânzare. Deși nu cred că se merge pe ideea – mai multe reprezentații, mai multe șanse de câștig. Câștigul e că Odin Teatret revine la Sibiu. Aflu că intră câte 40 de oameni la reprezentație și nu mă mir, că așa face Eugenio Barba, își ține spectatorii aproape, implicați parcă în poveste. Ferice de privilegiații cu bilet. Gata, mult am reușit să nu mă plâng. Barba e slăbiciunea mea! (haha)

Dar până atunci, e cale lungă, și un festival abia început, ajuns la a 25-a ediție (multe înainte!) și cu un program stufos și super tentant. Ce vă recomand eu pe azi e Limbo! Nu mi-a fost greu anul trecut să descopăr că australienii le au cu circul, dar chiar toți? Dacă vrei să primești energie la finalul unei zile petrecute cu soare-n cap și mintea-n teatru, mergi la spectacolul ăsta, te încarcă. Sunt mai multe de zis aici, dar momentan zic să nu dăm spoilere și să mai urmărim reacții (deși nu-i ca și cum nu sunt ei niște super oameni care oricum te vor surprinde). Văd asta pe sibfest.ro: “Nu ratați acest spectacol atât de fierbinte, încât Madonna l-a văzut de două ori.” Ei bine, eu știu pe cineva care vrea să-l vadă de trei ori. Azi de la 19 și de la 22 la Goga. Be there!

Highlights la început de FITS:

• Pescăruș ușor isteric pe fundal de spectacol de dans (one man show) în momente de liniște.
• Să mă ascund în Parcul Astra în vremea artificiilor și să stau sub un copac ascultând un extraterestru francez cântând într-o colivie de foc.

Să-mi aleg primul spectacol din festival în funcție de sală, pentru că mi-era dor de intimitatea propusă de Sala Studio și de spectacolele de acolo din anii trecuți și să nu dau greș – Căzând învăț să zbor / BU-After Rust – mi-au amintit de ce îmi arde de spectacole (că nu e ceva ce aș bifa doar) – ca să mă facă să simt o tulburare când sunt prea liniștită, ori drag de lume când nu-l găsesc.

• Reîntâlnirea cu oamenii dragi ai festivalului
• Muzica de la Clubul Festivalului e tot aia, eu nu mai sunt. Nu mai contează cât de aproape sunt de ringul de dans, ci orice masă liberă din orice colț. Dar tot rămâne locul unde-ți vine natural să-ți închei fiecare seară de festival. Vine el și cheful de dans!
• Afișul arată ca partea a doua a unui vis recent în care mi s-a propus să merg pe lună și-am făcut-o. 

Și acum, că am vorbit puțin cu Google să aflu ce temă are festivalul anul acesta, mi-am clarificat și eu de ce revin. Din pasiune!

Enjoy FITS!