Ieri a fost ziua vederilor şi a revederilor. Am ajuns prin capitala noastră de judeţ cu ceva scopuri veterinaro-shopingăristice. De puţine ori când merg în oraşul – cimitir al liceului meu – se întâmplă să nu dau de cineva cunoscut, iar dacă e şi vacanţă, musai să mă arunc la o întâlnire cu măcar o mică parte din foştii colegi de liceu.
Nu ştiu cum s-a făcut, dar de când am terminat liceul, niciodată nu am mers cu ei într-un loc ales de mine. Numai tura trecuta ştiu câte mutre s-au făcut be baza alegerii mele. Eeee, acolo nu-i place lui X, eee ăla e bar de roacheri(fost!) şi câte alte bla bla. “Bun, nu-i nimic, mergem unde vreţi voi, că până la urmă eu am venit de pe marte să vă văd, se presupune deci că mi-e cam indiferent”.