…sau dragoste de blog.
Nu am mai aruncat de ceva vreme postări despre relaţii, emoţii şi altele de-ale corasonului pe blog. Sunt multe alte bloguri unde poţi găsi sau regăsi răspunsul unor frământări, dar poate niciodată în forma pe care ţi-o doreşti pentru că, suntem diferiţi, nu?
Citeam o postare simplă, a unei tipe simple (presupun) care făcea nişte observaţii la fel de simple, naturale şi stârnite din te miri ce. Lucruri la care m-am gândit şi pe care le-am ambalat în sfaturi pentru cei dragi de mii de ori. Dacă ştiam că doar cititndu-le se vor supune, scriam şi eu asta. E interesant cum lucrurile fireşti pe care le simţim de multe ori ne sunt arătate de nişte străini cu blog, e interesant cum trăirile se intersectează prin blogosferă, cum aşteptăm mărturiile unor oameni care simt poate la fel ca noi, dar expun asta în modul lor. Şi cum ne lipim de câte un blog, ca de o persoană. Cum aşteptăm postări, ca atenţiile celor din jur. Voi, cei ce bloggăriţi şi răsfoiţi blogosfera, nu puteţi nega asta. Ne-am lipit de stilul şi modul de a gândi al multor persoane. Şi ne place. Şi nu mă refer numai la blogurile cu emoţii.