Sau cel puţin eu n-am. Cred că nu am ori nu ştiu să-mi fac. Mă gândeam că-n 2010 lucrurile se vor mişca mai domol, dar parcă tot mai repede zboară. Timpul? Acelaşi grăbit şi aspru duşman pe care-l ignor în continuare.
Octavian Paler spunea că avem timp.
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretam ce-am scris.
Avem? Unii spun că se găseşte pentru orice timp, oricând, doar că ne e prea lene. Sau că am avut timp şi l-am irosit degeaba. Mai are rost să scriu despre cât de grăbiţi suntem? Ori să trec, tot din grabă, mai departe? Despre cât de greu mi-a fost să dau click pe “new post” nici nu mai zic. Însă pentru citit şi scris (după cum intenţionat am şi selectat bucăţica din frumoasa zicere a lui Paler) trebuie să îmi fac mereu timp. Vreau, nu vreau. Citeam zilele astea undeva că trebuie să scrii chiar şi atunci când nu vrei să scrii!
- nu mai avem timp să citim şi când zic asta, mă refer la CĂRŢI, nu la broşuri şi pliante, nu la ziare pe care oricum nu le mai citim de mult cum se citeau ziarele, ci online (de altfel, multe nu ne mai permit asta, că “renunţă” la ediţia print), nu la bloguri sau liniuţe de pe twitter. Ştiu, veţi spune că citiţi. Şi vă cred, şi eu o fac, cât şi cum pot, dar nu ca până acum.