Anul trecut de ziua ta îţi dăruiam Ghidul Nesimţitului şi o muzicuţă (că văzusem eu în Închisoarea îngerilor şi mi-am dorit să-i fac un astfel de cadou unei prietene dragi), iar tu ai crezut intrigată, după formă, că ar fi o pastă de dinţi. Anul ăsta, tu, nebuna cu ochii ascuţiţi ţi-ai zărit cadoul pregătit de tresuteşase-iste la mine sub pat şi ţi-ai stricat surpriza cu ceva zile înainte. La anul aş vrea cel puţin să te pot îmbrăţişa!
(scrisoare de la mulţi ani pentru fiinţa cu buzele roşii şi părul bogat, fiinţa ce zace în patul verde, pentru ciorbofila camerei)
Sunt aproape trei ani de când te ştiu. Da, pe tine, fata cu simţuri de focă şi ochii precum nasturii. Recunosc că în primele zile mai degrabă mă speriai decât să îmi doresc să te cunosc mai îndeaproape. Erai înfiptă sau cel puţin aşa-mi păreai cu vestimentaţia ta sport, pierce-ul negru în sprânceana stângă şi cu tipul acela dubios mereu în dreapta ta. Aşa apăreai la facultate, până când prinsă de munci şi alte treburi ai început să vii mai răruţ şi să-ţi motivezi absenţele prin telefon. Şi oarecum, aşa şi cred că am început să ne cunoaştem.
SMS de la tine: Diana, spune-i te rog şefei de grupă să mă pună şi pe mine prezentă că s-a luat curentul pe tramvai.