A fost şi Anathema. După 15 ani în formaţie completă la Bucureşti. Am găsit şi Sala Palatului într-o zi nesuferită de miercuri. Am plecat la 2 noaptea din Sibiu ca să fim sigure că avem loc în tren. Şi avem, dar numai până la Braşov că de acolo au venit ceferiştii frustraţi şi puşi pe scandal şi miting.
După ore bune de stat în picioare au mai urmat zeci de minute cu “ursul” în spate. Ne-am lăsat apoi bagajele într-un loc aparent sigur.
Bucureşti, ne-am împiedicat iar de ceferişti, era să rămân fără aparat bând liniştită ceai la o terasă, am crezut că înnebunesc jumătate de oră în căldura stricată de pe autobuz, apoi am vegetat în apartamentul unei fiinţe amuzante care ne-a hrănit.
Mefisto îşi zice, Cristi îl cheamă şi e un bun prieten al prietenei mele. Are o căţea bolnavă, de fapt avea, între timp a murit… şi un acvariu cu peşti. Îi plac animalele cred, că s-a purtat frumos şi cu noi, ne-a dus în parc.
Cişmigiu. Mi-am revăzut aici şi o fostă colegă de liceu, am făcut şi nişte poze apoi am stat în soarele fierbinte pe-o bordură lângă Universitate ca să zboare timpul.
Ce-am văzut aici? Tehnici de agăţat. Două fete liniştite, care parcă nu aşteaptă nimic. De fapt aşteaptă totul. Doi băieţi apar din senin, unul, mai curajos le abordează, celălalt îşi alege altă ţintă, merge şi se aşează lângă ea pe bancă. Ea vorbeşte la telefon, apoi, presimţindu-i intenţiile masculului îşi prelungeşte conversaţia, surprinzându-şi poate interlocutorul, nu contează, faci orice să scapi de un mitocan. Celălalt pare să aibă noroc, însă e cam nehotărât. Sunt două. Între timp, ăştia doi de lângă mine, Mefisto şi Andreea poartă o discuţie foarte interesantă (Ea: mă enervaţi voi aştia cu capitala. El: mmmm, ce piele fină ai)… of. Au dispărut toţi, cel de pe bancă a plecat păgubaş, celălalt alerga după acele două fete care se lăsau convinse, dar puţin mai greu.
Am lăsat în urmă locul unde se agaţă lumea şi am pornit orientate de Mefisto către Sala Palatului. Şi tot nu ne-am dat seama unde ar fi, dar am ajuns până la urmă. Şi-am aşteptat… Persoanele cu care trebuia să mergem nu veneau, una din ele nici nu a mai venit, bilet pierdut. Cealaltă a întârziat.
Singure pe lume şi cu o veste proastă pe drum. Tipa la care ne-am lăsat bagajele şi-a mutat chiria şi ne chema cu câteva minute înainte de concert să mergem să ne luăm bagajele sau le ducea ea la mama naibii in Militari, de la gară (loc atât de bun pentru noi). Nervi, draci şi oameni proşti. Început de concert, Celelalte Cuvinte, încă cu nervi. Apare şi întârziatul. Pauză.
Anathema, delir…. poze, zâmbete, delir încă o dată, mirobolanto-fantastic concertul, delir, poze!! Telefon salvator, bagajele le luăm de la locul lor şi avem şi unde să punem capul, un loc mai călduros şi mai sigur decât Gara de Nord. Să nu exagerez cu căldura.
Nici nu am auzit alarma, m-am trezit cu zece minute după ce a sunat. Ora şapte, tren spre Constanţa. Cu dor de mare şi nerăbdare, ne-am căţărat.
Am să revin cu peripeţiile de pe litoral.
Be First to Comment