Sunt pentru al doilea an la FILB (Festivalul Internaţional Lucian Blaga). Stau pe băcnuţa bisericii din Lancrăm şi scriu, tocmai am venit de la statuia poetului unde a avut loc deschiderea evenimentului. Cam aceleaşi nume de anul trecut ne-au vorbit şi acum. Schimbări? Alt primar, dar nici cel vechi n-a lipsit.
Se ţine slujba acum şi mi-am luat o scurtă pauză.
Un respiro de la scris deşi scriu, de la fotografiat diverse personaje deşi fotografiez într-una, de la înregistrat vorbe. Anul acesta PAR a fi multifuncţională. Nu mă simt deloc aşa, mă simt mică printre atâţia culţi.
Pentru câteva momente am fost mai mare decât toţi, am urcat în turnul bisericii, m-am chinuit şi căţărat. Eu şi nişte puşti de şcoală generală. M-au tratat cu “dumneavoastră” şi se lăudau că anul trecut l-au scuipat pe preot de acolo… Copiii.
La casa lui Blaga din nou, cu dor şi de ce nu, drag. Stau pe scări în fosta lui şură şi ascult lucrări legate de filosofia religiei lui Blaga. Sună un telefon, o melodie jucăuşă. Ce-mi plac moşii cu telefon care nu-şi dau seama când le urlă ceva în buzunar şi se uită curioşi în toate părţile , iar după ce realizează că de la ei vine sunetul inoportun, resping apelul ruşinaţi.
Anul trecut vedeam aici un om despre care ştiam că e contemporan cu Blaga. Era împreună cu fiica lui. Anul acesta o văd doar pe ea. E îmbrăcată în negru. În timpul slujbei se ştergea la ochi. Cine mai plânge azi după Blaga? Cred că tatăl ei s-a stins între cele două festivaluri. Mai încolo mi se confirmă bănuielile.
Cu gândurile înspre anul trecut mi se face dor şi de echipa de atunci.
“A iubi pe cineva înseamnă a te pune sub el”, “Dacă nu eşti în stare să-i garantezi nemurirea persoanei iubite, nu vei iubi niciodată”, “Evlavia nu e numai teologică, cum spun unii că e evlavia lor, treaba lor, să se spele pe cap cu ea”… Vorbe trântite la sesiunea de comunicări de un preot, preotul G. să-i spunem, nu i-am reţinut numele.
Se pare că e legendă ca în fiecare an, la sesiunea de comunicări, o persoană, preot şi de data aceasta, să o ia puţin pe arătură. Deşi cu foi în faţa lui, are însutite alte poveşti. El e preotul G., preotul care îl compară pe Blaga cu Heidegger, preotul ce vorbeşte lejer în termeni filosofici. “Când suntem trei, suntem în lume. Când dormim suntem în Dumnezeu”, “Nu este Dumnezeu pentru om o durere în mâna pe care nu o mai are? (LB)… Îl are şi nu-l mai are”.
După un timp devine enervant, se prea lungeşte. Lumea devine agitată, se aud şoapte. Mă oboseşte preotul G. şi e doar la prima parte. Până şi Andreicuţ a început să pufăie… Neneaaaa, taci! I-aş spune eu şi o spun toate privirile din sală. “Dacă ar fi să concluzionăm”… Oamenii se întrec căscând, se freacă la ochi, se scarpină. Ce lungă e concluzia… gata, s-a terminat, mergem la masă, minunat!
Seara, cafenea literară!
De aici vreau să transcriu doar nişte perle, nu mă pot abţine, de dragul anului trecut.
I.K.:
* “Băutorii de apă n-au scris niciodată poezie”
* “Datorită lui Blaga, io beau vodkă”
* “Adică tu ne zici nouă sau nouă ţie?”
* “Plecăm mă, că ne-am uitat copiii pe aragaz”
Perle de-ale noastre:
Bla bla blaga…
Martiana:
* Ciocanul “Blaga” – cu el poţi să striveşti chiar şi corola de minuni a lumii.
* Costum de baie “Blaga” – păstrează toate misterele.
* Scotsch-ul “Blaga”- ţi se lipeşte pe conştiinţă.
Me:
* Becul “Blaga” – De unde-şi are raiul lumina. (ştiu, cam săracă în perle de data asta, prietenii ştiu de ce)
A fost şi a doua zi de festival cu căldură, sesiune de comunicări, lansări de carte, o scurtă oprire în parcul Arini, premii ale festivalului şi o piesă de teatru. Şi atât. Gata cu festivalul, dar nu şi cu festivalurile… La Sibiu ne aşteaptă cel de jazz, apoi teatru şi poate şi tiff-ul.
Be First to Comment