Te aşezi liniştit la o terasă, în bătaia razelor de soare încă timide şi aştepţi să te servească cineva. Vrei un meniu, apoi o bere sau poate un ceai şi-atât. Ea vine şi-ţi schimbă ziua cu zâmbetul ei larg. Ai impresia că îi râde toată faţa.
Oana este chelneriţă la terasa Einstein din Piaţa Mică. Se învârte agitată printre mese. E îmbrăcată destul de lejer, figura veselă e cea care o scoate în evidenţă. Seamănă cu un arlechin. Machiajul ochilor, cerceii mari şi pantalonii în carouri îi întregesc această imagine. E o fire foarte deschisă de la care poţi afla mai multe decât te aştepţi. Recunoaşte fără sfială că are în plan un tatuaj într-un loc “mai ascuns”.
S-a născut în Bucureşti, dar încă de când era foarte mică s-a mutat la Sibiu împreună cu familia. Acum locuieşte singură şi nu prea are timp liber. Şi-a ales acest loc de muncă pentru că îi place să interacţioneze cu oamenii, lucru vizibil de altfel. După ce a terminat liceul a luat “o pauză” de un an, cum spune ea, iar din toamnă se va înscrie la facultate. Oscilează între jurnalistică şi ştiinţe economice, însă cu firea ei deschisă şi prin naturaleţea cu care se face plăcută, ar putea fi un bun jurnalist. Pur şi simplu te face să te simţi bine în preajma ei.
Păcat că trebuie să alerge de la o masă la alta, comenzi şi iar comenzi. Mi-a plăcut Oana, deci nu doar ceaiul dulce mă va face să revin.
2 Comments