Rejected by a mask?

Credeam că n-am să scriu despre lucrul acesta. De fapt, nici nu pot să fiu foarte clară atâta timp cât nu am habar ce se petrece. În închipuirea mea e deja o poveste, un plan al cuiva de a mă respinge înainte de a mă fi acceptat. Un plan al lumii întregi de a mă expulza precum ar face cu cel mai cumplit şi de temut intrus. De temut? Asta dacă aş dăuna cumva, fapt care nu e chiar atât de greu de realizat. Poţi dăuna cu o existenţă murdară, poţi fi degeaba, fără rost în lumea sensurilor. Şi mai poţi foarte bine să nu înţelegi de unde atâta ură şi respingere. O tetrapiloctomie care mă distruge forţat, transformată într-o aruncare în banal, iar de acolo nicio cale de întoarcere. O flegmă între doi ochi care privesc speriaţi, o palmă ce-nroşeşte în urmă un chip încărcat cu bune intenţii. Are rost? Nu sunt un bumerang.