Deşi l-am văzut de nenumărate ori când treceam pe lângă Facultatea de Litere, pe Alex Radu l-am descoperit prin intermediul Internetului, la el pe blog. L-am recunoscut imediat şi am rămas surprinsă de calităţile lui de scriitor. M-a impresionat faptul că până la această vârstă a avut atâtea realizări. S-a grăbit să lase cât mai multe în urma lui, însă timpul nu s-a numărat printre prietenii săi.
Acest profil trebuia să spună povestea unui băiat foarte talentat şi muncitor, a unui tânăr scriitor din Sibiu. Şi până la urmă, e povestea lui, dar una care se încheie subit la vârsta de doar 21 de ani, una care nu e spusă de el, o poveste scrisă la trecut.
Alexandru Ioan Radu s-a născut în 1989 în Sibiu. Copilăria şi-a petrecut-o în Daia, un sat din apropiere, unde locuiesc părinţii săi. Visa să devină preot, apoi agent de circulaţie. Prin clasa a VII-a şi-a dat seama că menirea lui e să predea literatură. „Vroia să se facă profesor de română. Îi plăcea să se joace de-a profesorul, făcea lecţii cu mine, cu părinţii, cu mătuşa mea. Şi o făcea la modul serios: aduna lumea, pregătea lucrări de control, le corecta cu roşu, dădea note mici! Mie prefera să-mi dea lucrare la română că la matematică ştia că luam notă mare. Iar el vroia să pună cât mai mult roşu pe hârtie”, îşi aminteşte fratele său, Ciprian Radu.
A fost pasionat de scris încă de la 9-10 ani când a început să compună poezii. „Poezia nu-i prea plăcea, s-a înclinat spre proză. A scris şi ceva poezii, dar puţine”, a mai spus Ciprian. Nu poezia a fost cea care l-a captivat, la 16 ani a început să lucreze la primul său roman, numit “Amicul meu, diavolul”, iar de atunci s-a dedicat complet prozei.
Mereu premiant
A absolvit ca şef de promoţie secţia filologie-limbi străine a Colegiului Naţional „Octavian Goga”, apoi a ales să studieze acelaşi domeniu şi la facultate. A ales Facutatea de Litere şi Arte din Sibiu, secţia limbi şi literaturi (română-engleză). A fost un student model, nu avea probleme cu profesorii. În iunie 2008, Conducerea Universităţii „Lucian Blaga” i-a acordat Diploma de Merit în domeniul cercetării ştiinţifice şi al creaţiei artistice.
Debutul său literar a avut loc la 18 ani, în revista DeLiriKon, unde a publicat proză scurtă. În acelaşi an a scris şi prima sa cronică literară care a fost publicată în revista Cultura cu care şi-a menţinut colaborarea.
Talentul său nu a rămas neobservat. Strădania sa a fost răsplătită. Colocviul Naţional Studenţesc „Lucian Blaga” l-a avut în fiecare an printre premianţi, în 2008 a obţinut locul I la secţiunea Hermeneutica textului literar, cu lucrarea Lucian Blaga şi modernismul apocaliptic. În 2009 a luat premiul I al Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, din Braşov, la secţiunea Proza şi eseul lui Livius Ciocârlie. Acesta nu e primul premiu de la acest colocviu, la Braşov a fost mereu printre câştigători. Cu un an în urmă, a luat premiul I şi premiul special „Gheorghe Crăciun” cu lucrarea O istorie metacritică a literaturii române.
Membu al cluburilor literare
Tânărul scriitor nu a ţinut ascunsă pasiunea lui pentru literatură şi s-a integrat unor cenacluri şi cluburi literare. În 2005 era membru al Cenaclului literar “Vladimir Munteanu”, iar în 2006 citea aici un capitol din romanul său aflat în lucru. De asemenea a publicat în revista-magazin „Moara lui Călifar”, proza sa scurtă – Femeia din bibliotecă, cu care a obţinut premiul I pentru proză scurtă la Concursul de creaţii literare „Tinereţe, Frumuseţe, Dragoste”, organizat la Iaşi. „Femeia din bibliotecă” a fost publicată şi în volumul Romanticii de azi, editat la Iaşi.
În 2008 a devenit membru al Clubului Astra, cenaclul Bibliotecii Judeţene ASTRA şi al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu. O experienţă plăcută pentru el a fost şi participarea la Colocviul Tinerilor Scriitori organizat la Alba Iulia în mai, 2009. Aici a avut ocazia să participe la dezbateri şi să cunoască alţi tineri scriitori.
Preferaţii lui – scriitorii contemporani
În liceu, preferatul său era Camil Petrescu, iar lui Eliade îi citea numai lecturile fantastice. Fratele lui mi-a mărturisit că Alex a început să citească tot mai mult de când a descoperit şi citit seria Harry Potter. Era foarte pasionat, atât de film, cât şi de carte. A început să devină foarte interesat de autorii contemporani şi era puţin dezamăgit când observa adesea, printre colegii săi, că sunt prea puţini care, nu numai că nu citesc proză contemporană, însă nici nu le sunt cunoscute numele unor autori. Teza lui de licenţă, la care lucra de zor, îi avea în centru pe Salman Rushdie şi J. M. Coetzee. După terminarea licenţei avea în plan să îşi revizuiască romanul.
Alex era un băiat serios şi conştiincios. De cele mai multe ori era sever cu el, dar şi cu cei din jur. „Trei lucruri nu tolerez – prostia, nesimţirea şi vorbele goale”, nota el pe blogul personal.
Discipolul care şi-a depăşit maestrul
Alex a păstrat o relaţie foarte bună cu diriginta lui din liceu, Lidia Pircă. Chiar i-a dedicat acesteia o proză scurtă, Amintiri, care a fost publicată în revista DeLiriKon. “A fost ca şi copilul meu… eram mândră la gândul că se verifica proverbul conform căruia cei mai buni maeştri sunt depăşiţi de discipoli”, a spus Lidia Pircă. Au împreună foarte multe amintiri, au participat la foarte mute proiecte şi s-au ajutat reciproc. „Am fost la Cluj la Olimpiada Naţională împreună, am fost la Paris, patru ani i-am îndrumat scrisul, ca după aceea el să mă ajute şi să mă susţină în obţinerea doctoratului. Au fost cei mai minunaţi şapte ani din cariera mea de dascăl”, a adăugat ea.
Un băiat deosebit
Alex nu îşi făcea prea mult timp liber. Mai mergea prin excursii şi ieşea din când în când la un ceai cu prietenii, dar mai des participa la cenacluri şi alte întâlniri unde discuta teme literare. „Pasiunea lui principală, era, clar, cititul. Îi mai plăcea să se uite la filme, să asculte muzică. Uneori se mai juca şi pe calculator. Cu sportul nu le prea avea, dar obişnuiam să ne mai uităm la Formula 1 împreună şi ne amuzam pe seama comentatorilor”, povesteşte fratele lui Alex. Nici prieteni nu avea foarte mulţi. „Alex era un băiat discret şi destul de selectiv când venea vorba de prieteni. Nu prea vorbea despre el. Toată lumea ştia că el e cel mai deştept din facultate”, menţionează, Nicoleta, colega lui Alex.
Alex Radu a fost un băiat deosebit, cu un real potenţial. Avea anumite pretenţii de la oamenii din jurul său. Aprecia la aceştia sinceritatea şi onestitatea şi detesta minciuna şi lauda. Uneori era destul de interiorizat, sever cu sine şi deloc răbdător. Dar în general era un băiat altruist şi mai ales muncitor, pentru că altfel n-ar fi ajuns la acest nivel. Alex nu-şi dorea să rămână în România. Cea mai mare dorinţă a lui era să meargă în Anglia pentru master, unde era ca şi acceptat.
One Comment