Că e vineri, asta e opţional, prea curând n-o să mai fie. Şi nici nu mă-ncred în ce „aduce” cu ea în minţile multora ziua de vineri-treişpe’. Dar de-acum, de e 13 şi e august e bucurie. Pentru mine. Pentru că azi a apărut pe Terra una bucată de două kile nouă sute de obiect neidentificat.
Şi am aşa un sentiment că de-acum încolo atenţia mea – deja cu probleme – se va îndrepta aproape numai într-o direcţie. Şi cu zâmbetul pe buze mă voi scuza când voi face sau spune tâmpenii, când voi uita să caut lumea, să scriu pe blog, să dau semne de viaţă, spunând că bunica mea e străbunică, iar fratele meu tată şi eu foarte fericită că un nou, mic şi drăguţ personaj şi-a făcut apariţia în viaţa mea. Abia aştept să fiu acaparată total de fiinţa asta cu antene!
Be First to Comment