Nici nu am făcut bine ochi şi i-am închis cu viteză când am văzut venind spre mine nu o perseidă, ci o leapşă. De la Boghi. De ce? Poate se plictiseşte ori vrea să-mi pună la încercare „drăgălăşenia” şi bunul simţ. No, eu cu lepşele nu prea-s bună prietenă. Nici ele cu mine, ţinând cont că asta e cam prima care mi se adresează. Pare-se că trebuie să scriu nişte lucruri false şi câteva adevărate despre mine (am scos faza cu şapte pentru că pe unii chiar i-am convis că am ozeneu :)), dar aşa, dubioase un pic, să fie mai greu la identificat. Aşa, şi după ce înşir eu semi-dezvăluirile, voi, cei patru care-mi citiţi blogul, va trebui să ghiciţi care ce şi cum. Şi ca provocarea să fie mai mare, deci să fiţi voi cinci, maxim şasă, am să-l cadorisesc pe câştigător cu o carte. Carte pe care o aleg în funcţie de persoană şi pe care o primeşte numai live. Cândva, poate niciodată.
Mno, play and think!
1. sunt de pe marte;
2. am un ozeneu in curte;
3. n-am curte;
4. ce mult îmi place leapşa asta!
5. when I drink I hug;
6. în facultate am avut doar două restanţe;
7. v-am spus cât de mult îmi place leapşa?
8. caut om să mă înveţe să cânt la chitară;
9. n-am chitară;
10. ţin o gânganie captivă într-un capac de şprei;
11. gângania nu e moartă;
12. nu ştiu unde voi fi la anul la sfârşitul lunii mai;
13. când eram mică îmi doream să mă fac detectiv;
14. nu dau leapşa mai departe.
8 Comments