Octombrie e luna aia… despre care nu ai timp să scrii. Ești pe fugă, descoperi, te plimbi, alergi în stânga-dreapta, te oprești doar ca să guști puțin din viața orașului. Poate ăsta e motivul pentru care octombrie vine cu ceva ploi pe final, să te liniștească, să-ți potolească spiritul nebun, să-ți calmeze curiozitățile și să te așeze la scris.
Octombrie te asigură că toamna e aici. Vine cu frunze căzute, cu fructe și cu oameni ocupați. Octombrie e luna studenților. Mereu o să fie așa. E luna în care, în cel mai fericit caz, te întorci din vacanță, te instalezi, te uiți puțin în jur, respiri și te-arunci în vâlvătaia urbei care te așteaptă pregătită. Baruri, școală, cinema, teatru, felurite evenimente, weekend-uri pline, oameni noi, oameni prea noi, oameni mulți. Octombrie e luna cu folk, poezie pentru serile liniștite. Sau un film văzut în liniștea căminului. A căminului studențesc, bineînțeles.
Dacă septembrie era luna în care te puteai bucura de singurătate, în octombrie starea respectivă nu-ți face bine. În octombrie, oricât de antisocial ai fi, trebuie să fii în preajma oamenilor. Cel mai fain e că îi găsești foarte ușor pe cei mai plăcuți. Din camera de cămin până la facultate sau într-o ceainărie. Pe străzi. Brumărel e luna oamenilor frumoși. Chiar dacă ei pot fi doi sau trei, chiar dacă uneori trebuie să faci peste 6000 de pași ca să ajungi la ei.
Octombrie vine cu ceață peste vise. E luna în care riști să uiți de tine, prea prins de evenimente și distracții. Și luna în care te lovești de responsabilități inutile. Luna care-ți spune că trebuie să fii mai tolerant și mai cald (doar vine iarna). Poate fi luna fără griji, cu cele mai lungi și albe nopți. Octombrie e luna cu muzică bună auzită de peste tot. Nu ți se întâmplă doar o dată să te oprești pe stradă în fața unei cafenele să-ți asculți chitaristul preferat.
Octombrie e luna învăluită în fum. Cea cu drumuri lungi, cu plimbări și sihăstriri în noapte. Octombrie e o lună liberă care umblă noaptea cu mine pe străzi. Și care-mi foșnește sub tălpi. Câteodată stă înghesuită în buzunarul meu drept. Octombrie e o lună care începe să tremure la lăsarea întunericului. Până mai e octombrie îmi propun să văd October Sky și să petrec ce-a mai rămas din lună în ritm de octombrie.
sursa foto: flickr.com
One Comment