Decembrie

De ce (m)brrr (i)e? Sau de ce mi-e frig la final de Decembrie?

Dincolo de clișeele strâns legate de ultima lună din an, această Decembrie a lui 2010 mi-a fost cea mai dragă perioadă.

Decembrie e luna în care te plimbi mai grăbit pe stradă, dar gândești mai intens, ambele din cauza frigului. Și nu e rău să gândești la rececând gândurile îți pot fi legate de prea multe lucruri de bine, străine oarecum până acum.

A fost o lună începută în ritm de aventură și hotărâri de ultim moment. În călătorii și întâlniri cu oameni faini, scântei, stele verzi, nopți albe și zâmbete cât pentru zece zile fiecare. Decembrie m-a cadorisit cu un sac de endorfine pe care le-am cărat veselă întreaga lună. Am împărțit și cu ceilalți și am primit la rândul meu bucurii.

Știi senzația aia că totul e bine și nu se poate schimba prea curând, că nimeni și nimic nu te poate scoate din starea, parcă dintr-o dată, extra-meritată? Că dincolo de orice spirit ar putea aduce cu ea luna asta și orice tristețe te încearcă atunci când se mai schimbă un an, tu poți zâmbi (nu rânji) deasupra! Și o poți face sincer!

Pentru unii, treaba asta se întâmplă în Decembrie. Te surprinde râzând și te lovește când dispare. Te ajută să te întorci în starea ta cea veche. Dar lasă o urmă, urmă de bine, nu-i zic speranță, ci un fel de încredere. Nu în binele absolut care poate fi mai degrabă absurd, nu în fericirea după care toți ne urlă că trebuie să alergăm, ci încrederea în acele câteva clipe pe care le-ai transfera din Decembrie în fiecare lună și de care te-ai bucura la maxim chiar de-ar fi doar minute. Și mai e starea de după, care-n cel mai vesel caz, nu sapă-n tine altceva, decât niște riduri de expresie.

Revin la constatarea că nici măcar o lună ca asta ^ nu poate dura o lună. Oricât ai încerca să prelungești ca să-ți amintești apoi cu drag Decembriele complet, lovituri tot ai să primești. Măcar cât să-ți mai aduci picioarele la nivelul pământului. Oricum, că Făt Frumos nu există, nu e gând tocmai negru, ci tocmai absența lui îl împiedică să-ți taie din rădăcini endorfinele.

Și pentru că Decembrie mi-a fost un moment lung de liniște cu endorfine presărate (liniște interioară, că petrecerile mi-au cam exploatat puterile), vă las să ascultați:

sursa foto: flickr.com

Diana Written by:

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *