Am aflat de la o prietenă că la Casa de Pensii din Alba Iulia este Wi-fi. Nu știu sigur dacă sunt suficiente scaune pentru pensionarii care de cele mai multe ori așteaptă toți grămadă, dar wireless, bineînțeles.
Din glumă-n glumă pe tema asta, m-a lovit gândul că într-un viitor destul de apropiat, degeaba vom avea cârja la noi, dacă n-avem conexiune. Că e tot mai greu să îți imaginezi un job decent unde să n-ai nevoie de Internet, am înțeles, dar gândul, ușor absurd, că peste ani (poate nu în tura noastră), nu se va mai putea fără Internet, mă cam sperie. Că va intra în categoria: curent, apă, căldură, să nu zic chiar aer.
Și-mi întorc gândul la Casa de Pensii și parcă văd niște bătrânei care-și întind bastoanele spre routere spre a mai fura puțină energie. Cum ar fi să ne mai țină numai Internetul în viață? Niște ființe virtuale conectate zi și noapte. Deja suntem răpiți și aproape captivi în rețelele sociale. Nu, nu spun că cei care folosesc facebook, twitter, au și blog și se mai si messenger-uiesc, n-au viață sau n-au viață în offline. Că au destulă. Și ce face în timpul liber, e pur și simplu alegerea fiecăruia.
Că treaba cu socializarea online se leagă de muncă nu e decât o scuză în plus și o consecință normală a vremurilor în care trăim. Ce e cert, e că prea multe opțiuni nu mai avem. Dacă deschidem o carte, citim câteva rânduri, dacă deschidem laptop-ul sau chiar telefonul, putem face mult mai multe. Dacă deschidem televizorul, rămânem scârbiți, dar asta e altă poveste. Dacă ieșim pe stradă, e deja o altă lume, una cu miros și încă, cea mai plină de viață.
Diferența dintre cartea concetată la cunoștințe, delectare și relaxare și laptopul conectat la Internet, ține de modul în care ne poate captiva (a fermeca vs. a ține captiv).
Că am ajuns eu de la Casa de Pensii la multe foi strânse între niște coperți e cam același lucru cu navigatul pe Interneți. Sau poate, exact așa ai reușit să ajungi tu la mine pe blog. Cine știe care și-a pierdut cupoanele de pensie și le caută pe google.
2 Comments