Ianuarie e luna despre care aproape că uiţi să mai laşi câteva rânduri. Luna pe care inconştient o aştepţi încărcată de voia bună a oricărui nou început, de puţină prosperitate etc, bla bla. Ianuarie e luna în care uiţi multe. Uiţi cum ai terminat şi cum ai început anul, uiţi importanţa anului trecut şi cele mai răsărite momente. E luna în care parcă încerci să o iei de la capăt, dar nu ştii de la care.
Luna în care uiţi foarte uşor de tine. Preocupat de cei din jur, de problemele lor, în încercarea de a-i ajuta şi încuraja, te transformi uşor în omul bun, om ce nu credeai că poţi deveni. Şi e bine, mai ales când un început de ianuarie te prinde cu o pierdere definitivă a unui om drag, când îţi dai seama că vizitezi unele locuri doar pentru nunţi sau înmormântări. Momente ce te fac să vrei să te laşi într-un colţ când vine vorba de griji şi să te dedici celor pe care încă îi mai ai.
Luna lui Gerar nu e aşa neagră, e luna în care eşti apreciat, chiar dacă te părăseşti puţin psihic. E luna care cere mai multă singurătate decât septembrie, cu excepţia că în septembrie singurătatea se oferea ea să însoţească fiinţele. În ianuarie o cauţi, dar te şi laşi furat de cei care apar din senin şi ştiu să ofere zâmbete calde şi priviri blânde. Şi de cei cu care poţi sta la poveşti şi glume o noapte-ntreagă. Şi-o dimineaţă. E luna în care te bucuri mai sincer ca până acum de realizările celorlalţi, poţi face asta oare fără să uiţi cu totul de tine?
January
sick and tired you’ve been hanging on me
You make me sad with your eyes
you’re telling me lies
P.S. – nu-mi place în mod deosebit melodia, înspre deloc, dar e un fel de râsu-plânsu’ potrivită cum nu se putea mai bine.
2 Comments